Năstase este arhetipul unui anume tip de politician: cu un trecut ceauşist, dar cu adeverinţă de bună purtare eliberată de CNSAS, înalt demnitar în mai multe regimuri şi îmbogăţit peste măsură, fără să fie clar cum a reuşit să-şi gestioneze atât de bine salariul de bugetar. Întrebarea corectă ar fi fost: va ajunge vreodată un personaj, măcar unul, din vârful politicii româneşti să răspundă penal pentru faptele sale de corupţie?

După 2004, procurorii de la DNA au încercat şi au început să deschidă dosar după dosar. Imediat a intrat însă în funcţiune Sistemul, care nu permite să ajungă cineva din elita politică de partea cealaltă a porţilor de la Rahova. Magistraţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorii de la Curtea Constituţională, premierul Tăriceanu, fostul ministru al justiţiei Tudor Chiuariu şi, în final, o armată de parlamentari – toţi aceştia au pus umărul la efortul comun de a amâna la nesfârşit judecarea, pe fond, a lui Năstase. Timp de trei ani, dosarele sale s-au plimbat de la o instituţie la alta. În paralel, liderul PSD şi-a folosit relaţiile din media pentru a intoxica opinia publică şi pentru a demonstra că este victima răzbunării lui Traian Băsescu. Ani întregi, a minţit fără nicio ruşine că dosarul casei din Zambaccian s-ar referi doar la nişte termopane. Acum, când referatul procurorilor a devenit public, s-a văzut cât de false erau declaraţiile sale publice. Potrivit DNA, familia Năstase şi-a ridicat vila-buncăr din Zambaccian fără să-i plătească pe cei care au proiectat-o şi construit-o. În schimb, voluntarii din Zambaccian au avut acces la contracte plătite din bani publici. Trecem peste faptul că, din referatul procurorilor, reiese că Năstase avea o vilă şi în centrul Bucureştiului, pe strada Christian Tell. Dar omul a avut resurse – asta nu înseamnă neapărat bani, ci mai degrabă influenţă – pentru a-şi instala buncăr şi pentru găinile de la Cornu.
 
Acesta este deci personajul pe care-l apără parlamentari, politicieni şi magistraţi: obsedat de propria securitate, lacom şi dornic de a-şi etala bunăstarea – de la arme de vânătoare de zeci de mii de euro la o colecţie eclectică de mobilă şi tablouri. Şi Elena Ceauşescu ar fi avut mai mult bun-gust. Individul nu realizează că nu este cu nimic deasupra lui Traian Băsescu, pe care-l consideră un troglodit şi-l dispreţuieşte pentru incultura sa. Dar Năstase este reprezentativ pentru clasa politică, iar mai toţi cei care fac parte din această lume îl admiră şi se simt solidari cu el.
 
Va intra, deci, vreun politician de teapa lui Adrian Năstase la puşcărie? Nu, pentru că aceia ca el au făcut Constituţia şi legile astfel încât să fie protejaţi, iar în sistemul judiciar şi-a plasat prietenii şi colaboratorii. Au câştigat şi bătălia cu opinia publică, pentru că alegătorii s-au resemnat să spere că şi înalţii demnitari răspund în faţa legii. La alegerile locale, Oprişan, Mazăre, Falcă şi Vanghelie au fost realeşi de către majorităţi zdrobitoare. Sunt destul de convins că, în noiembrie, Năstase, Mitrea, Păcuraru şi Şereş vor primi, din partea electoratului, absolvirea de păcate şi imunitatea binemeritată.