BICHIR: "Costel Busuioc, câştigătorul concursului „Hijos de Babel“, difuzat de televiziunea naţională spaniolă RTVE e un exemplu că miturile mai există, deşi societăţile moderne, impregnate de reuşita ştiinţei, încep să le respingă".
Mitul transcendental al omului care reuşeşte în viaţă, al omului cu stea în frunte care nu poate fi oprit de nimic în calea destinului său.
În tinereţe, „Pavarotti din Banat“, cum este poreclit tânărul de 33 de ani, a păzit oi, apoi a spălat vagoane în Gara de Nord din Timişoara şi a lucrat ca maseur la un azil. Dornic să-i asigure familiei sale un trai normal, acesta a plecat în Spania, unde a muncit ca zidar. De atunci, Costel nu şi-a mai văzut părinţii.
Dintr-un obscur emigrant a devenit o stea de televiziune şi un posibil cântăreţ de succes. Pe lângă talent, a avut dramul acela de noroc pe care mizează în viaţă românul. Aşa a ajuns ca povestea sa de emigrant care reuşeşte în viaţă să semene cu poveştile de la Hollywood. Dacă n-ar fi fost reală şi desfăşurată în faţa ochilor noştri, povestea lui Costel Busuioc ar fi putut fi catalogată drept o literatură alegorică, simbolică, o nuvelă de Mircea Eliade.
Ne puteți urmări și pe Google News
Astăzi, Costel Busuioc e pe buzele tuturor, din moment ce ministrul culturii, Adrian Iorgulescu, s-a grăbit să declare că acesta are „un destin aparte“. Soarta i-a surâs lui Busuioc, iar, ţinând cont de imensa sa popularitate, guvernul analizează organizarea în Spania a patru concerte în aer liber. Concertele ar urma să fie susţinute de Costel Busuioc şi de o soprană româncă, alături de o orchestră din România sau Spania, conform proiectului intitulat „Vocea României în Spania“. Şi Sony BMG, una dintre cele mai importante case de producţie din lume, şi l-a adjudecat pe Busuioc.
Dincolo de numele său pur românesc şi parcă predestinat, Costel Busuioc reprezintă şi o altă faţetă a etnosului popular românesc. După ultramediatizatul caz „Mailat“, românii şi, mai ales, emigranţii români au un motiv de mândrie naţională. Pot să demonstreze lumii că nu toţi românii sunt hoţi, violatori, criminali şi primitivi. Iar faptul că Busuioc a interpretat celebra bucată muzicală „Nessun Dorma“ din opera „Turandot“ de Giacomo Pucini e un alt motiv de mândrie. Pentru că, până acum, românii interpretau cântece ţigăneşti şi erau prezentaţi drept muzicanţi ambulanţi, un fel de gipsy simpatici.
Succesul lui Busuioc dă naştere sentimentului de satisfacţie naţională, de încredere în calităţile proprii. În emigraţie, Costel a ajuns un brand, un simbol al românului. De ieri, zeci de români care refuzau, de teamă sau ruşine, să-şi decline naţionalitatea vor spune mândri tuturor cunoştinţelor: „Sunt român, ca Busuioc“. Iar cei de acasă vor fi la fel de mândri, pentru că fostul zugrav reprezintă reuşita românească în străinătate, după principiul nimeni nu-i profet în ţara lui.
Busuioc întreţine prin succesul său mitul emigrantului. Cei deja plecaţi după o pâine mai albă sunt îmbărbătaţi că se poate, iar cei care au rămas acasă visează cu ochii deschişi, identificându-se cu noul star. Gânditori se întreabă dacă n-ar fi fost bine ca ei să se afle în pielea lui Costel Busuioc. Busuioc, care este deja un mit.
Citiţi şi: Costel Busuioc: „Mi-au spus mereu că sunt urât şi prost“
Recomandările noastre
