Florian Bichir: "Traian Băsescu a mai avut o izbucnire nervoasă la adresa jurnaliştilor".
Aflat la Sulina, preşedintele a observat o jurnalistă care-l însoţea la o distanţă de doi-trei metri de grupul oficialilor care îl conduceau.
Pentru că nu era prima dată când discuţiile sale - aparent, particulare - erau înregistrate, vizibil iritat, şeful statului l-a apostrofat pe un SPP-ist: „Am o rugăminte. Dacă tot mergi aşa ţanţoş, ia-o pe fata asta cu microfonul, că ăştia-s mai rău ca fosta Securitate! Să-ţi bage microfonul, să audă ce discuţi cu nevasta. Dar având patron turnător, ce să-i faci?”.
Jurnalistul a încercat să explice faptul că-şi face meseria, dar Traian Băsescu a fost de neoprit: „Nu! Să stai cu microfonul când mă întrebi este meseria ta. Când stai cu microfonul între oameni, cum stăteau ăia dinainte (securiştii - n.r.), nu e meseria ta. Asta s-o ştii de la mine, că-s mai bătrân ca tine”.
Cabala preşedintelui împotriva jurnaliştilor nu e nouă. Altădată adorat de oamenii din presă pentru replicile sale spumoase, pentru verva, dar şi pentru sinceritatea sa, odată ajuns la Cotroceni, Traian Băsescu şi-a schimbat optica. „Găozar, tonomate, ţigancă împuţită, slugi ale mogulilor de presă” sunt doar câteva dintre remarcile şefului statului.
Pe undeva, Traian Băsescu are de ce să fie supărat. Orice ar face sau ar spune, este criticat „de o anumită parte a presei”, cum spunea odinioară Ion Iliescu, şi el un preşedinte care a avut o relaţie conflictuală cu presa: de la „măi, animalule” la „măgari”.
În mod normal, o personalitate precum cea a lui Traian Băsescu nu-ţi oferă jumătăţi de măsură: ori îl apreciezi, ori îl urăşti. Iar cum jurnaliştii sunt şi ei oameni, e firesc să fie şi atacat. Başca, sunt unii care, ştiind că patronul lor nu este în relaţii bune cu şeful statului, ţin să sară la beregată, să-şi dovedească devotamentul, deşi de cele mai multe ori nu le-a cerut- o nimeni.
Chiar dacă i-ar creşte printr-o minune părul, întotdeauna se vor găsi unii să-i strige „chelule”. Pe de altă parte, lupta aceasta cu presa nu-i aduce niciun beneficiu lui Traian Băsescu, cu excepţia faptului că „se răcoreşte”. A devenit deja un truism expresia că „nimeni nu a câştigat un război cu presa”, enunţ pe care, fie vorba între noi, ne place atât de mult să-l cităm, noi, jurnaliştii. Spre deosebire de alte personalităţi, Traian Băsescu nu a încercat să cenzureze sau să controleze presa. Dimpotrivă. Dar asta nu-i dă dreptul să arunce aproape non-stop cu jigniri la adresa unei profesii. Poţi să fii cel mai mare fan al preşedintelui sau fără apetit politic, dar, din spirit de solidaritate faţă de breaslă, începe să te doară când preşedintele consideră presa unul dintre duşmanii săi de bază. Iar, mai nou, să-i califici pe jurnalişti ca fiind mai răi decât Securitatea e prea mult. Jurnaliştii aleargă după informaţii. Securiştii le obţineau prin şantaj, constrângere sau delaţiune.
Între cele două activităţi nu se poate pune semnul de egalitate. Nici măcar în glumă, nici măcar la nervi. Ceva, ceva se întâmplă la Cotroceni. Odată ajunsă acolo, presa devine, imediat, din prieten, un inamic.
Citiţi şi: Băsescu îi compară pe ziarişti cu securiştii
Recomandările noastre
