Scandalul de la canonizarea Mitropolitului Andrei Şaguna mi-a produs un gust amar.
O sărbătoare măreaţă s-a transformat într-o bălăcăreală politicianistă. Spun măreaţă pentru că Şaguna a apărat românismul în Transilvania. Da, deşi românii erau majoritari au fost "toleraţi", iar din 16 septembrie 1437 până în 1863 unui popor întreg i s-a interzis dreptul de a se instala la oraşe, de a construi biserici din piatră şi de a-şi face case din acelaşi material. "Moise al românilor", cum a mai fost denumit Şaguna a avut parte de o mostră de bunăcuviinţă a unor politicieni, dar şi de analişti, ziarişti.
Nici nu a apucat să-şi termine cuvântul Înalt Prea Sfinţitul Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului - care ca un făcut reamintea poporului ultimele cuvinte a lui Şaguna: "Fiţi pe pace, aveţi-vă bine, nu vă sfădiţi!" - că au şi început conflictele. "Icoana lui Şaguna e portocalie, Biserica s-a PDL-izat" a fost strigătul de luptă al unor oameni cărora adevărul le este indiferent din moment ce pot lovi politic. Departe de mine gândul de a fi vreun PDL-ist sau un mare admirator al lui Băsescu. Sunt doar un om de dreapta care-mi iubesc Biserica! În realitate, icoana este alb-gălbuie, arată exact ca un costum arhieresc de sărbătoare. Doar albul, galbenul simbolizează Învierea, Biruinţa asupra morţii! Nu trebuie să fii vreun iconar sau specialist în iconografie ca să ştii că sfinţii sunt reprezentaţi în diverse culori.
Culori care n-au nicio legătură cu vremelnicia politică. Dacă Maica Domnului este în roşu înseamnă că e membră PSD? Sf. Tihon e zugrăvit deobşte în verde. O fi ecologist? Sf. Ioan Maximovici în mov, deci e un fan al lui Diaconescu şi OTV-ului. Aş putea da exemple la nesfârşit, dar mi-e frică şi aşa că gluma nu-i foarte reuşită. E doar o exagerare pentru a fi înţeles ridicolul afirmaţiilor: Şaguna portocaliu! Sumare precizări am făcut şi la Robert Turcescu în emisiunea "Sub semnul întrebării" de la B1Tv. Le fac şi acum, pe larg, pentru că "scripta manent". A doua torpilă lansată a fost subordonarea Bisericii în faţa politicului. Ca să fim oneşti scandalul a fost amplificat de lipsa Patriarhului de la sărbătorirea celor 90 de ani ai Regelui Mihai. O regretabilă gafă de protocol, pe care am explicat-o. Dar amplificată la infinit de oameni care n-au nici în clin, nici în mânecă cu Biserica. Instigaţi de acest Petrache Lupu al ortodoxiei, Dan Ciachir, care întrebat din greşeală de un reporter s-a grăbit să afirme că: "Regele Mihai e singurul episcop al «treburilor din afară »"! Dar şi "singurul membru de onoare al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române".
Enormităţi strigătoare la cer! Nici un ţânc n-ar primi notă de trecere la religie cu astfel de absurdităţi!
Deşi nu sunt fan al lui Băsescu, prezenţa lui la Sibiu la canonizare m-a bucurat. N-am văzuto deloc ca o implicare politică. Nu mai candidează, iar alături de el au fost invitaţi toţi şefii partidelor politice, deşi numai Victor Ponta şi Corneliu Vadim Tudor au fost prezenţi. Băsescu a venit ca preşedinte, ca şeful statului. Iniţial Băsescu a făcut faţă de Biserică nenumărate gafe - care demonstrează lipsa unor consilieri de valoare. Astăzi ele par a fi trecute cu vederea de ierarhia ortodoxă. După doi preşedinţi nu prea duşi la Biserică, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, episcopii s-au simţit măguliţi de atenţia preşedintelui. I s-au şters cu buretele declaraţiile din faţa altarului, cele privind numărul de homosexuali din România sau cea potrivit căreia nu are nevoie de intermediari pentru a crede în Dumnezeu! Poate târziu - deşi marinarii sunt oameni credincioşi - Traian Băsescu şi-a dat seama de valoarea naţională, crucială a Bisericii într-un stat. De aici cred eu că vine atenţia preşedintelui faţă de Biserică şi nicidecum dintr-un calcul politicianist. Sau, Doamne fereşte, dintr-un bigotism al lui Băsescu, arhicunoscut pentru plăcerea cu care îmbrăţişează viaţa! Acum un bun cunoscător al mecanismelor puterii, Băsescu doar mângâie tandru Biserica!
Recomandările noastre
