Aproape în toate rafturile din sufrageriile perioadei Ceauşescu puteai găsi o cărticică doldora de sfaturi practice legate de prepararea porcului.
Nu există studii care să spună câte piftii şi câţi caltaboşi s-au făcut pornind de la reţetele respective, dar e de presupun că multe. Dincolo de fap tul că a fost un bestse ller, cărticica punea o problemă şi oferea soluţii practice, aflate la îndemână. Era credibilă.
Aşa-zisele măsuri anticriză din scrisoarea de intenţie semnată de guvernatorul BNR şi de ministrul de finanţe au tocmai acest păcat: pun problema (nu mai sunt bani şi nici perspective), dar nu oferă soluţii. Nu poţi face nicio brânză doar tăind salarii, pensii şi ajutoare de şomaj. Poţi, doar, să mai tragi niţel de timp.
O precizare necesară: nu am deloc convingerea că porcul a fost tăiat. Nu cred nici măcar că măsurile anunţate de preşedintele Traian Băsescu şi puse în sarcina guvernului Boc (şi a parlamentului!) vor fi aplicate întocmai. Cred, aşa cum am spus-o deja, că vor urma destule asteriscuri. Deja avem întâlnirea ratată a Consiliului Economic şi Social (sindicatele cer în continuare renegocierea cu FMI). Preşedintele Bă sescu a anticipat deja asta (a zis cam aşa: putem spune şi că populaţia respinge măsurile, dar atunci ne vom împrumuta de pe piaţă, în condiţii mai rele).
E de presupus că Bucureştiul va încerca o soluţie de compromis care să împace şi capra sindicalistă (dacă, de exemplu, mitingul de mâine va fi unul de proporţii) şi varza FMI-istă. Care varză, bănuiesc, ar putea accepta şmecheria românească.
În ultimă in stanţă, până şi celor de la FMI le poate conveni să fie acoperiţi şi să acorde creditul: România încă poate plăti datoriile, deci o spirală a creditelor poate aduce avantaj băncii. Zic şi eu: e enervant că guvernul Boc (titularul oficial al „reformei”) vine abia acum cu o decizie de înfruntare a crizei şi face asta numai după ce apaticul domn Jeffrey Franks a transmis comanda. Nu ştiu cât de necesare erau reducerile lefurilor din sectorul bugetar, dar nu e ceva suficient.
Da, am fost contrariat ani buni de întortocheatul sistem de bonusuri, prime, bonuri, tichete şi stimulente „de la stat”. Da, m-am crucit şi eu văzând droaia de prime de Crăciun, de Paşte, de Sfânta Varvara acordate an gajaţilor din Compania Naţională a Huilei, în condiţiile în care CNH a fost, ani la rând, cel mai mare datornic la bugetul de stat. Sunt multe astfel de exemple. Dar: reducerea bugetelor de salarii trebuia făcută în urmă cu un an şi jumătate şi trebuia să implice redimensionarea a numeroase instituţii de stat. Guvernul Boc 1 a amânat acest lucru - a preferat un împrumut - numai cu scopul de a-şi securiza suficiente voturi încât să păstreze puterea (executiv, preşe din ţie, servicii de informaţii). Mită electorală, punct.
Dacă într-adevăr se vor reduce cu un sfert salariile de la stat se va face o economie (cheltuielile de personal sunt pe locul al doilea - 11,6 miliarde de lei -, după cele de asistenţă socială - 17,4 miliarde de lei, faţă de capitolul investiţii, de exemplu - 2,4 miliarde de lei). Dar această economie (la care se adaugă „economia” realizată prin reducerea pensiilor sau a alocaţiilor pentru copii) e doar un răgaz până la următorul împrumut de supravieţuire.
Dacă oamenii din executiv ar fi şi de bună-credinţă (inteligenţi presupun că sunt mai toţi), m-aş aştepta să văd o strategie. O gândire, o preocupare. O direcţie. Să ştie nefericiţii care vor primi pensii mai mici că banii ăia economisiţi nu vor merge în bordurile 2010 care stau să înlocuiască bordurile 2009. Cred că nimeni nu-şi doreşte o bordură la căpătâi...
Cum ar fi dacă guvernul partidului-minune ar spune: am tăiat lefurile, preparăm autostrăzi? Sau o cale ferată decentă. Sau pârtii de schi. Sau o superuniversitate. Ceva concret, ca într-un proiect pentru fonduri europene. Pentru că, am uitat să vă spun: faptul că UE ne lasă să tăiem tradiţional porcul e una, iar „prepararea” economiei şi reformele, alta.
Recomandările noastre
