Armata lui Putin se plimbă nestingherită în jurul capitalei Tbilisi, iar singurul lucru pe care-l poate face preşedintele Saakaşvili este să-i pârască pe ruşi la americani. Preşedintele Bush cere de două ori pe zi respectarea suveranităţii Georgiei, dar Kremlinul nu-l bagă în seamă. În Gori, ruşii au distrus emiţătorul televiziunii georgiene şi au instalat unul care permite recepţionarea posturilor de la Moscova. Pentru locuitorii din zonă, se pare că urmează o lungă perioadă de îndoctrinare.

Şi totuşi, s-ar putea ca Putin să plătească scump demonstraţia de forţă din Georgia. Ruşii au reuşit să facă opinia publică din Europa Occidentală, inclusiv pe cea din Germania, să-i fie ostilă. Relatările despre epurarea etnică şi jafurile comise pe teritoriul georgian amintesc de abuzurile Armatei Roşii, atunci când, în 1945, a pătruns în estul Europei. O carte publicată recent relata că până şi femeile eliberate de la Auschwitz au fost violate de ostaşii sovietici. Acum, chiar şi “Der Spiegel” – orientat, în mod tradiţional, către stânga şi cu puternice accente anti-Bush – titra, ieri, sub poza lui Putin: “Vecinul cel primejdios”. Printre foarte puţinele personalităţi care susţin că Saakaşvili este vinovat pentru criza din Caucaz se află Gerhard Schroeder, un tip care a fost bine plătit de cei de la Gazprom.

Ofensiva Kremlinului a mai avut un efect: i-a convins pe polonezi să accepte protecţia oferită de scutul american antirachetă şi pe germani să fie de acord cu aderarea Georgiei la NATO. Mulţi comentatori se întreabă retoric: se va bate NATO pentru o ţară atât de îndepărtată? Eu cred că adevărata problemă este dacă ruşii vor mai avea curaj să invadeze o ţară membră a acestei alianţe. În cei aproape 60 de ani de existenţă, o singură dată a fost ocupat teritoriul unui stat din NATO: în 1982, când Argentina a debarcat în insulele Falkland, atacând astfel Marea Britanie.

În sfârşit, ruşii vor avea de achitat şi un cost financiar. În această scurtă perioadă de conflict, de pe piaţa de capital din Rusia au ieşit şapte miliarde de dolari. Intrările de capital din acest an nu vor mai atinge nivelul prognozat de 30-40 de miliarde USD, aprecia, ieri, ministrul rus de finanţe. În paralel, se discută despre blocarea procesului de aderare a Rusiei la Organizaţia Mondială a Comerţului, suspendarea procesului de parteneriat cu UE sau despre eliminarea acestei ţări din grupul celor opt state industrializate, G8.

Sunt unii care cred că Rusia a calculat toate aceste ameninţări şi şi le-a asumat. Poate. Dar eu nu-i văd pe liderii ruşi ca pe nişte mari jucători de şah, care anticipează fiecare mutare, pe termen lung. Ca o paranteză, cel considerat a fi cel mai mare jucător din toate timpurile, Garry Kasparov, este opozantul lui Putin. Cred deci că, după ce va trece euforia victoriei, Moscova îşi va da seama că şi-a făcut un rău care va fi foarte greu de reparat. Rusia riscă să fie pusă în carantină, iar experienţa sovietică a arătat deja că izolarea se sfârşeşte în sărăcie.