Când guvernanții României se conduc după vorba ”ce-a fost, a fost”, viitorul României și al românilor nu are viitor.

Trecutul e adevărat, e realitate, este experiență, e ceea ce am trăit. Trecutul are consecințe. Chiar acum trăim în aceste consecințe. Adevărata gândire practică și economică este aceea care se leagă de corectarea relelor consecințe.

E adevărat că dezvoltarea României în ultimii 30 de ani a însemnat mult față de punctul de plecare, dar e fals să spui că România a ieșit din zona sub-dezvoltată a Europei, mai exact, a Uniunii Europene. Nu numai că n-am reușit saltul de modernitate așteptat, dar nu am reușit mai ales să gândim corect, cu voință patriotică, un drum de dezvoltare durabilă a economiei naționale.

Deficitul acțiunii politice se traduce întotdeauna în dezordine. Iar noi avem mai multe deficite: de leadership, de competență, de inteligență, de management și nu în ultimul rând de atitudine morală. Ca urmare, avem nu de puține ori și haos. Dintr-un rău în mai rău al succesiunii guvernelor s-a instalat în mentalitatea generală a românilor o gravă îndoială: ”nu mai e nimic de făcut”.

România a ieșit din epoca comunistă cu o economie zdrențuită de un sistem voluntarist-arbitrar (îndeosebi al anilor ’80) de alocare a banilor publici și o planificare forțată aberant spre o creștere economică absolut nesustenabilă, care ignora total principiul profitului economic ca motor al dezvoltării.

Și totuși, pot să mărturisesc fără echivoc ca prim-ministru al acelui moment, că România și românii erau bine văzuți în Occident cât și în lumea în dezvoltare (Asia, Africa, America Latină). Cum să nu ne și să nu mă doară faptul că imaginea și percepția largă de astăzi, despre noi și țara noastră, este atât de negativă? Una dintre cele mai dureroase, dar corecte afirmații e aceea, recentă, a unui înalt oficial austriac: ”O țară a lemnului ieftin și al unui guvern ieftin”.

Cu câteva zile în urmă citeam opinia lui Mark Carney, guvernator al Băncii Angliei (2011-2020) și un foarte respectat economist în lume, despre momentul actual: ”știm că este nevoie să acționăm ca o comunitate independentă iar nu ca indivizi independenți, astfel încât valorile dinamismului și eficienței economice să se alăture solidarității, corectitudinii, responsabilității și compasiunii”.

Nu găsesc nimic mai potrivit decât aceste cuvinte pentru a înțelege cum trebuie condusă România acum. Înainte de alte priorități, în timpuri grele ca cele de azi, trebuie să creezi avantaje în sistem. Un guvern al României de acum trebuie să se înhame la crearea unei duble contraponderi: una față de destrămarea industrială pe fond de infrastructuri subdezvoltate și o alta față de greutatea/povara crizei provocată de epidemie.

Ce s-a întâmplat și acum și se întâmplă permanent în modalitatea de a guverna țara? Guvernanții noștri :

• nu înțeleg, nu știu și nu sunt interesați de a crea noi oportunități în economia românească;
• ignoră ideea de avantaj comparativ și chiar modul economic de a gândi;
• ignoră și uneori refuză informația de piață despre oportunități existente;
• nu înțeleg că răspunderea lor nu este aceea de a avea un punct de vedere, ci de a formula o strategie și un plan concret al acțiunii.

Toate acestea au instalat în România un tablou al nesiguranței. Pierderile, ca și profitul sunt consecința incertitudinii. Depinde de capacitatea de previziune bazată pe o voință de mai bine (public) ca să ajungi la profit. Noi am acumulat pierderi nenumărate (industrii, bănci, păduri, resurse naturale) cât și deficite inutile.

Există astăzi în întreaga lume dezvoltată certitudinea nevoii de relansare economică. Este și singura cale de a sparge blestemata acumulare de pierderi din țara noastră. O așa-numită și renumită ”prudență” în adoptarea unei politici de relansare economică nu ne poate conduce la altceva decât avem acum. Se va lăuda prudența într-o Românie aflată în aceiași mlăștinire, cu milioane de români ”slugi” la străini și industrii cu slabă capacitate de competiție.

Da, trebuie examinată cu competență și curaj responsabil injecția de bani în investiții. Statele, ca și oamenii, plătesc dobândă (la împrumuturi) pentru a obține controlul resurselor în prezent. Să reamintim principiul gândirii economice: resursele din prezent sunt mai valoroase decât resursele din viitor.

Când ai resurse acum, ai și mai multe oportunități. Când spui injecție de capital spui că bunurile produse azi, inclusiv creditele, sunt utilizate pentru producerea de bunuri în viitor. Deocamdată avem ce am avut: împrumuturi de stat pentru acoperirea de găuri, provenite cel mai adesea din politici greșite, botezate post-factum politici preventive.

E o linie de politică în esență defetistă, care mișcă lucrurile în cel mai bun caz cu încetinitorul.

Termenul unei politici de relansare economică poate fi termenul mediu înțelept și totodată curajos,  factorul autentic al transformării României, dinspre zona sub-dezvoltată din UE spre zona luminoasă a realității pozitive și avansate, a realității economice și sociale și a imaginii publice, atât cea resimțită de români, cât și cea a percepției despre români.

Nu e prea târziu să fie lansat acum un plan de relansare și solidă creștere economică. El cere expertiză și analiză amplă și în mai multe direcții. Ceea ce însă nu se face la timp se numește, în împrejurările actuale, o prostie fudulă sau un egoism distructiv, sau ambele. Înseamnă mari costuri în pierdere și suferințe suplimentare. Nu le-am avut prea îndelung?