România are 19.255.302 locuitori, potrivit datelor de acum câteva minute. Dacă este să ne luăm după ceea ce ne comunică autoritățile medicale, pandemia de coronavirus va pierde din importanță în momentul în care 66 la sută din populație ar fi contractat virusul. Adică atunci când 12-13 milioane de români ar fi infectați cu COVID-19. Ținând cont că numărul R0, care arată câte persoane infectează, în medie, pare a fi 2,2, conform unui articol publicat la mijlocul lunii februarie, rata de contagiune ar fi extrem de rapidă. 

Din datele statistice la nivel mondial, din cei care se infectează, în jur de 2 la sută ajung în condiții critice, adică într-un interval extrem de scurt ar fi ajuns în spitale 240.000-300.000 de persoane în spitale. Ceea ce vreau să înțelegem este faptul că o mare parte din aceste persoane reprezentau pacienți suplimentari față de ceea ce vin în mod obișnuit în România. Ținând cont de factorii de risc, rata de mortalitate și datele pe care le avem în acest moment, principalele victime ale infectării ar fi fost personalul medical, ceea ar fi făcut ușor inutile spitalele.

În condițiile în care potrivit anuarului statistic 2018 avem 133.000 de paturi de spital, din care, acum două luni erau doar  2.653 de paturi ATI, doar 1.361 dotate cu ventilatoare mecanice. Se poate înțelege de ce nu toți oamenii ar fi ajuns pe un pat de spital, ca să nu mai vorbim de condițiile de spitalizare. Tratamentul pentru fiecare persoană ajunsă la spital este de 11.000 de lei, ceea ce ne duce la o sumă de 2,6 miliarde lei, adică peste 550 de milioane de euro. Numai tratamentul pentru COVID-19.

Scenariul în care nu s-ar fi aplicat metoda izolării, ne arată un sistem care ar fi fost sufocat de sute de mii de pacienți, cu costuri enorme. În aceste condiții se poate spune că izolarea a avut motivații puternice, atât umane, cât și financiare. Sistemul medical s-ar fi prăbușit! Dar cred că alături de el s-ar fi prăbușit încrederea în Stat. 

Pe de altă parte, înțeleg și nerăbdarea oamenilor! Nu mai vor să stea în case, indiferent de risc. Din punct de vedere economic, de aproape 60 de zile stăm și nu producem mai nimic. Mă refer la oameni, nu la cifre. De aproape 60 de zile contabilizăm banii pe care-i cheltuim, sume care nu sunt înlocuite de altele. Iar viitorul nu sună deloc bine. Peste 220.000 de români au anunțat că nu mai pot plăti ratele.

Estimările FMI pentru România indică o contracţie economică de 5% pentru acest an. Numărul mediu de salariaţi din economie este prognozat la 5,1 milioane persoane, în scădere cu 1,6% faţă de anul 2019, iar cel mai afectat va fi turismul care va cunoaște o scădere a cifrei de afaceri cu 60-70 la sută. Toate sectoarele economice vor fi afectate, Erste Bank vorbește de o contracție de 4,7% din PIB, adica vreo 10 miliarde de euro, iar ING are o previziune și mai amară, cu o contracție de 6,6% din PIB, adică peste 13 miliarde de euro. Cel mai probabil, România va depăși și cea mai pesimistă estimare.

Un milion de oameni nu mai au contracte de muncă, iar industria auto care reprezintă una dintre cele mai importante forțe economice ale României, cu o contribuție de 14% in PIB si de 26% în exporturi, va porni cel mai greu. Ca să nu mai vorbim de influențele din Europa, SUA și China.

Întrebarea care se pune din ce în ce mai des: Cum e mai bine, renunțăm la izolare și începem activitatea economică cât mai repede? Nu poate a avea un singur răspuns, în nici un caz un răspuns simplu, prin DA sau NU. În mod cert, pe 15 mai se va relua viața economică, sper cu precauțiile necesare. Pentru că, așa cum am încercat să explic în debutul editorialului, Moartea este prea scumpă pentru România.