În cadrul conferinței Future Investment Initiative din Arabia Saudită, CEO-ul Morgan Stanley, Ted Pick, a declarat că era dobânzilor și inflației zero este o etapă apusă în istoria economică recentă. El a menționat că „represiunea financiară” – un termen folosit pentru a descrie politicile de dobânzi foarte scăzute și inflație minimă – aparține acum trecutului. Această schimbare, potrivit lui Pick, înseamnă că ratele dobânzilor vor fi mai mari și că politica monetară va deveni mai dură pe plan global, ca răspuns la contextul inflaționist actual.

Sfârșitul dobânzilor mici și impactul global

Pick a făcut o paralelă cu celebra carte a lui Francis Fukuyama, Sfârșitul istoriei și ultimul om, publicată în 1992, care susținea că odată cu finalul Războiului Rece, conflictele ideologice și competiția între națiuni au ajuns la un final.

Totuși, evenimentele recente demonstrează că astfel de conflicte sunt departe de a se fi încheiat, iar noile provocări geopolitice joacă un rol semnificativ în dinamica economică mondială, influențând inclusiv ratele dobânzilor, relatează CNBC.

De la euforia post-COVID la realitatea piețelor financiare

Ted Pick a remarcat că perioada dobânzilor zero și a condițiilor de credit relaxate a stimulat un val de listări publice, chiar și pentru companii cu planuri de afaceri insuficient dezvoltate. Această perioadă de „euforie” a permis accesul mai ușor pe piețele de capital, însă situația s-a schimbat drastic începând cu 2022. Odată cu creșterea dobânzilor de către Rezerva Federală, care a majorat rata dobânzii de referință cu 500 de puncte de bază într-un interval de 18 luni, companiile s-au confruntat cu un mediu financiar mai aspru.

Pick a recunoscut că ultimele 18 luni au fost „mizerabile” pentru multe companii publice, întrucât cerințele investitorilor s-au intensificat, iar accesul la capital a devenit mai dificil.

„Acum se simte ca o cadență mai normală”, a adăugat Pick, subliniind că presiunea de a performa și a avea o strategie clară este mai mare decât în perioada cu „bani ieftini”.

Politica monetară a FED și evoluția dobânzilor în viitor

În septembrie, Rezerva Federală (Fed) a redus dobânda de referință cu 50 de puncte de bază, marcând prima reducere majoră a dobânzilor de la începutul pandemiei în martie 2020. Această măsură semnalează o tranziție în gestionarea economiei americane, cu scopul de a ține sub control inflația, dar și de a evita o recesiune severă.

Analiștii de la JP Morgan și Fitch Ratings au prognozat că Fed ar putea să implementeze două reduceri suplimentare ale ratei dobânzilor până la sfârșitul anului 2024, cu posibilitatea continuării acestora în 2025. Cu toate acestea, perspectiva unui nou ciclu de relaxare monetară este privită cu scepticism de unii dintre liderii financiari de pe Wall Street, care se așteaptă la o inflație persistentă.

La același eveniment, un moderator le-a cerut directorilor de la marile bănci să ridice mâna dacă sunt de acord cu predicția conform căreia Fed va reduce ratele de două ori până la sfârșitul anului.

În mod surprinzător, niciunul dintre participanți nu a ridicat mâna, semn că aceștia nu cred că reducerile de dobândă sunt o opțiune viabilă, având în vedere inflația persistentă și tensiunile geopolitice.

Geopolitica și viitorul economiei globale

Ted Pick a avertizat și asupra rolului crescând al geopoliticii în modelarea economiei globale. În contextul creșterii tensiunilor comerciale și economice la nivel internațional, politica monetară (a dobânzilor) nu mai este singurul instrument în menținerea stabilității economice.

„Sfârșitul sfârșitului istoriei” sugerează că, pe lângă provocările economice, conflictele și competiția între marile puteri vor fi factori semnificativi în viitoarele decenii. Pe lângă schimbările în politica monetară, statele trebuie să fie pregătite să răspundă acestor schimbări prin măsuri suplimentare de protejare a stabilității financiare.

Declarațiile CEO-ului Morgan Stanley subliniază o schimbare de paradigmă în economie. Perioada de creștere economică susținută de dobânzi zero și inflație controlată se încheie, iar companiile și investitorii sunt nevoiți să se adapteze la un mediu economic mai dur. Totodată, companiile publice sunt supuse unor cerințe de transparență și eficiență mai mari, pe fondul incertitudinilor economice globale.