Într-o criză mondială, al cărei sfârșit nu se întrevede prea curând, în ultima perioadă se vorbește din ce în ce mai des de raționalizare. Economii care trezesc sentimente deloc plăcute pentru mulți români.

La energie, combustibili, apă și mâncare. Cauzele se cunosc: războiul din Ucraina, seceta, inflația. Întreg contextul politic și climatic este îngrijorător și ar putea să ducă la probleme. Omenirea riscă să iasă din confort și să se lupte pentru necesitățile de bază.

Crize după crize, pericolul raționalizării apare la orizont

Chiar dacă într-un alt context, unii dintre români își aduc aminte de cenușiii ani '80 în care produsele esențiale dispăruseră de pe piață. Energia electrică era drastic drămuită, benzina și motorina se economiseau, iar pâinea se dădea pe cartelă.

Fiecareromân avea o rație, care varia în cote nesemnificative de la regiune la regiune. Iată cam ce cuprinde „coșul” respectiv:

Pâine- 300 de g/zi (4 lei pâinea de 500-600 de grame) Carne de pasăre: 1 kg (20-27 de lei kg.) Carne de porc sau vită: 500 de g. (21-27 de lei kg.) În caz de lipsă, conserve din URSS sau Cehoslovacia Mezeluri (sau preparate): 800 de g sau la alegere peteu de ficat Telemea: 500 de g. trimestrial Unt: 100 de g (6,5 lei pachetul) Ulei: 750 de g. (9,5 lei) Zahăr: 1 kg. (15 lei kg.) Mălai: 1 kg (4 lei kg. grisat) Făină: 1 kg trimestrial Ouă: 8-12 Supliment muncitori cu muncă grea: 300 de g/ lună diverse

Cozile, coșmarul anilor '80 pentru români

Formarea cozilor începea în puterea nopții, atunci când oamenii se așezau disciplinați în așteptarea laptelui sau a buteliilor. Și pentru o simplă pâine se pierdeau câteva ore bune, în așteptarea mașinii cu banalul aliment. Iar în momentul în care la unele aprozare „se băgau” portocale, ori banane, cozile docile se transformau în grămezi dezordonate. Se împărțeau pumni, coate și picioare. Aceeași situație era și în alimentare, în scurtele perioade în care erau aprovizionate cu produse de carmangerie.

Pentru că Nicolae Ceaușescu își propusese să achite datoria externă a României, cu orice preț, se făcea economie la sânge și la energie. Mulți elevi și studenți își amintesc de acea perioadă de coșmar, în care învățau la lumina lumânărilor. Singurul canal TV, cel al Televiziunii Române, își redusese programul la două ore, pentru ca românii să nu consume curent.

De exemplu, Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic 1986, nu a fost transmis, deși suma de achiziție a drepturilor TV era mică: în jur de 5.000 de dolari. Dar audiențele uriașe pe care le-ar fi făcut evenimentul, ar fi însemnat consum de curent. Apa caldă era drămuită, astfel că la robinet, în teorie, curgea o zi da, alta, nu. Dar erau și multe situații în care regula nu era respectată, fluxul fiind mai rar. Românii încălzeau de multe ori apă, pentru a se spăla, iar în sezonul rece, un duș banal devenea un chin. De aici și gluma memorabilă născută în acea perioadă: „Ce e mai rece decât apa rece?” - „Apa caldă”.

București a făcut un salt înapoi din cauza apei calde și căldurii

În ultimii ani, bucureștenii au resimțit fără să vrea acele vremuri, nu numai în privința apei calde, ci și a căldurii. Și asta pentru că sistemul de termoficare al Capitalei, greu încercat de-a lungul timpului, a cedat din toate încheieturile.

Nu în ultimul rând, o regulă care a rămas și ea adânc imprimată în memoria celor care au prins anii '80 a fost cea a modului în care mașinile circulau duminica. Într-o săptămână, cele care aveau numere de înmatriculare cu soț, în următoarea, cele fără soț.