Deși această reacție ar fi simplă și nu ar costa nimic, dictatura religioasă din Iran este atât de puțin sigură de ea însăși încât nu și-o poate permite de teamă că orice semn de slăbiciune ar putea sfârși prin a spori îndrăzneala tinerilor și a încuraja opoziția populară.
Prim-vicepreședintele Es’hagh Jahanguiri a descris astfel situația tensionată din Iran:
„Țara (a se citi regimul iranian) este într-o situație sensibilă și critică. Putem afirma cu toată certitudinea că în cursul ultimilor patruzeci de ani țara nu a fost niciodată confruntată cu provocări atât de mari, într-un moment în care capitalul social și încrederea publică au scăzut. Șocul provocat de racheta care a lovit avionul comercial a pus în pericol securitatea psihologică și socială a populației.”
Președintele Hassan Rohani a evocat și el situația complexă, declarând pe 16 ianuarie:
Ne puteți urmări și pe Google News
„În calitate de șef al Consiliului Suprem de Securitate Națională, mă ocup de lucrurile cotidiene. Un glonț face diferența între război și pace și, după cum probabil știți, un glonț poate provoca războiul.”
Prin „război”, Rohani înțelege ridicarea populară în Iran și revolta insurgenților din Irak și Liban împotriva forțeloraflate sub comanda iraniană.
În predica sa, Khamenei a afirmat că tinerii care au manifestat împotriva doborârii avionului sunt rodul presei iraniene înșelătoare.
Pentru el, adevăratul „popor iranian” este cel care a asistat la funeraliile lui Qassim Soleimani și nu cei care au protestat față de doborârea avionului.
El a mai declarat că aceia care au strigat „Nici Gaza, nici Liban, îmi dau viața pentru Iran” nu sunt gata să-și sacrifice nici viețile nici interesele.
Aceasta, în condițiile în care, cu ocazia manifestațiilor de la jumătatea lui noiembrie, peste 1500 de protestatari au fost uciși.
În concluzie, disprețul lui Khamenei pentru pierderea a 176 de vieți nevinovate în doborârea avionului ucrainean, ca și moartea tragică a 80 de persoane la Kerman, călcate în picioare de mulțimea compactă care a participat la funeraliile lui Soleimani creează imaginea unui regim în declin, aflat în fața revoltei care clatină Iranul și întreaga regiune.
Recomandările noastre
