De altfel, un văr de-al artistei declara la scurt timp după tragicul eveniment că în ultimii ani de viaţă, Angela Ciochină, suferind de ciroză heptică şi imobilizată la pat din cauza unei paralizii, a trăit într-o singurătate dureroasă. “Singura persoană care mai venea să o vadă era soţia domnului George Natsis. Dintre colegele de generaţie, nimeni. Dacă erau invitate la TV, veneau”, a mai declarat acesta.

 “Nu îmi vine să cred că nu a venit nimeni până acum. E 12.00, dar probabil căldura îi ţine pe mulţi în casă”, preciza o sursă din cadrul Administraţiei Cimitirelor şi Crematoriilor Umane pentru cancan.ro. Nici marti nu s-a inghesuit lumea sa-i aprinda o lumanare, astfel doua trei persoane au trecut pe la capela cimitirului Bellu. Foştii colegi de breaslă au preferat să-şi exprime condoleanţele prin prin intermediul paginilor de socializare.

Angela Ciochină s-a născut la 17 aprilie 1955, în comuna Urecheni, județul Neamț. A fost solistă vocală, compozitoare și profesoară de canto. A absolvit Conservatorul ''Ciprian Porumbescu'' din București, fiind colegă cu regretatata Mihaela Runceanu

A studiat cu profesorii Petre Brâncuși (teoria muzicii), Victor Giuleanu (teorie și solfegii) și Carmen Petra-Basacopol.

Imediat după terminarea facultății a fost angajata la Ansamblul ''Doina'' al Armatei. A întreprins turnee în țară cu Ansamblul artistic al UTC (1975-1981) și cu Ansamblul ''Doina" al Armatei (1978-1981). De asemenea, a susținut concerte și în străinătate în țări precum Bulgaria, Rusia, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Grecia și Turcia.

A lansat câteva șlagăre de mare succes cum ar fi: ''Ești numai tu'' (repertoriu internațional), ''Odată cu cântecul" (George Grigoriu), ''Am vrut'' (Dan Stoian), ''Salcâmul de pe strada mea'' (Cornel Fugaru), ''Un copil" (Jolt Kerestely), ''Marea mea" (Horia Moculescu), ''Salcia'' (Horia Moculescu).

Un mare succes al carierei sale a fost albumul ''Drumuri paralele'' (Electrecord, 1985) cu piese compuse de Victor Socaciu. Angela Ciochină a fost și o apreciată profesoară de canto, potrivit site-ului www.topromanesc.ro.

S-a retras din muzică la sfârșitul anilor '80. În 2007 Angela Ciochină s-a reîntors în comuna natală Urecheni din județul Neamț.

Între premiile obținute de artistă amintim: 1971 — Trofeul ''Floarea de argint'' și Premiul II la Festivalul interjudețean ''Florile Ceahlăului'' cu piesele ''A doua tinerețe'' (George Grigoriu) și ''Uitarea'' (Radu Șerban); 1971 — Premiul II la Festivalul ''Floarea de lotus'' — Oradea; 1973 — Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor la Festivalul ''Vlăstarele cântului'' — Iași; 1975 — Trofeul Amara la cea de-a VIII-a ediție a Festivalului tinereții de la Amara; 1976 — Premiul III la secțiunea de Interpretare a Festivalului de la Mamaia; 1976 — Premiul I la ''Festivalul artei studențești" din Galați; 1977 — Trofeul ''Steaua fără nume''.

Considerată una dintre cele mai talentate şi frumoase cântăreţe ale anilor '80, alături de Mihaela Runceanu (colegă de cameră în timpul facultăţii), Angela Ciochină a făcut parte dintr-o generaţie de artiste din domeniul muzicii în care le regăsim şi pe Angela Similea, Mirabela Dauer sau Corina Chiriac. Angela Ciochină era paralizată de la brâu în jos şi a fost diagnosticată cu ciroză hepatică.

La începutul acestui an, Angela a mărturisit, pentru „Click!“, că speră să revină în industria muzicală: „Aş vrea să cânt în continuare, compun, sper să găsesc un moment în care să pot înregistra, într-un studio muzical. Trăiesc mai mult din drepturile de autor, căci pensia e mică.“  

În 2010, Angela Ciochină a fost descoperită în comă şi plină de răni în casa ei din localitatea nemţeană Urecheni. Suferea de depresie şi se izolase în urma morţii tatălui său, preotul Valerian, şi a surorii sale, pictoriţa Julieta. În 2011, cântăreaţa a vorbit, în cadrul unui interviu acordat Pro TV, despre drama prin care a trecut, precizând, ca de fiecare dată, că îşi doreşte să revină pe scenă, chiar dacă nu se mai putea deplasa. „Dacă o să am scaunul cu rotile acasă, sper să pot ajunge în cămăruţa mea, la pianină. Nu trebuie să ne fie frică sau ruşine de un scaun cu rotile. Îl facem ca pe un decor cu note muzicale. Mă simt mult mai bine. După mult timp, mă simt bine. Mulţumesc tuturor pentru încurajări. Oamenii trec prin foarte multe în viaţă, dar trebuie să fim puternici. Nu cred că e bine să luăm viaţa aşa cum ni se dă, e bine să luptăm. Tot ce-mi doresc e să pot urca din nou pe scenă“, mărturisea Angela Ciochină la Pro TV.

Solista nu are moştenitori. S-a măritat la 38 de ani, cu un om de radio, cunoscut prin telefon, dar n-a stat cu acel bărbat decât câteva luni, pe motiv că nu aveau nimic în comun.

Angela Ciochină s-a dus într-o lume mai bună la fel de discret precum a trăit după 89. Nici televiziunile – care ne-au obişnuit cu înmormântările publice – nici foştii colegi ai artistei cu voce caldă, mângâietoare, cu uşoare inflexiuni melancolice, nu au acordat prea multă atenţie acestei “retrageri” venite totuşi mult prea devreme.

Drum bun, Angela , muzica ta te-a făcut nemuritoare , noi te iubim pentru tot ce ai lăsat frumos în urma ta”, cum bine spunea pe siteul evz.ro unul dintre cititori.