DRIVE-TEST EVZ: Micul Corsa GSi, un terrier rău cu toată lumea
- Adam Popescu
- 11 decembrie 2008, 02:00
Un Opel hiperactiv, arţăgos şi "însetat", potrivit pentru cei stresaţi de recesiunea economică, dar totuşi afectaţi prea puţin de ea.
În vremuri de recul economic, atunci când timpul înseamnă mai mult decât oricând bani, ce poate fi mai potrivită decât o maşină mică, nervoasă, care să te răcorească măcar prin sprinturi inutile între două ambuteiaje? Asta, desigur, dacă nu reuşeşte să te ducă în timp la întâlnirile importante.
Am testat recent compactul sportiv Opel Corsa GSi şi am concluzionat că există premise pentru ca întârzierile să nu devină musai o regulă. E drept, pentru ca acest lucru să se întâmple mica sportivă are nevoie şi de o minte limpede îndărătul volanului, dar şi de un strop de înţelegere din partea traficului. Cu sau fără conjuncturi favorabile a fost limpede că GSi-ul se agită cu spor, chiar dacă pentru 17.900 de euro - preţ de listă - şi destul de mulţi alţi bani - penalizare de urgenţă, la pompă.
150 de „cai“ sub capotă
Sub capotă se găseşte motorul turbo de 1.6 litri pe care îl cunoaştem de la versiunea OPC (20.500 de euro cu toate taxele). Aici, propulsorul dezvoltă „doar“ 150 de cai-putere, cu 42 mai puţini decât în cazul variantei pursânge.
Chiar dacă poate părea un compromis prea puţin lăudabil, alegerea GSi-ului capătă sens chiar şi dincolo de raţiunile strict pecuniare. 150 de „căluţi“ nu-s de colo, mai cu seamă pe o maşină de mici dimensiuni, iar sprintul de la zero la 100 km/h, care durează opt secunde, stă mărturie în acest sens.
La volan, în traficul de zi cu zi, cel mai plăcut aspect rămâne, fără doar şi poate, cuplul maxim generos (210 Nm), disponibil sub 2.000 rpm şi prezent pe o plajă largă de turaţii (până la 5.000 rpm). Acest detaliu asigură un confort deosebit, prin faptul că maşina răspunde viguros la orice apăsare a pedalei de acceleraţie, indiferent de treapta de viteză în care se rulează. Transmisia se face pe roţile din faţă şi, spre deosebire de alte modele mai puternice de la Opel, acest lucru nu „deranjează“ direcţia când se sprintează energic. Cutia de viteze manuală cu şase rapoarte, deşi foarte precisă, păcătuieşte printr-o cursă prea lungă a levierului - o barieră în calea unui stil de condus sportiv. Fermitate, fără dureri de spate
Graţie unei setări mai ferme a suspensiilor şi a unei gărzi la sol uşor reduse, ţinuta de drum se dovedeşte evident superioară versiunilor „normale“ din gama Corsa. Chiar dacă GSi-ul se ţine „mai băţos“, doar denivelările scurte impietează evident asupra confortului celor de la bord.
Dimensiunile compacte (sub patru metri lungime), motorul impetuos şi direcţia precisă sunt caracteristicile dominante ale unui instrument mai mult decât potrivit - dacă încape pe nişte mâini sigure - pentru combaterea traficului somnolent. Reversul medaliei ar fi acela că orice învolburare citadină este penalizată de un consum greu de acceptat. Noi, de câte ori ne-am grăbit, am fost mustraţi de computerul de bord cu un 16-16,5 l/100 km, o medie care, fie şi pentru mersul prin oraş, poate cauza anumite depresii. O ipostază stranie dacă ne gândim că maşina trebuie, între altele, să combată astfel de stări.