Guvernul britanic a invocat, pentru a-și justifica schimbarea de atitudine, tocmai acest lucru.
Sancțiunile „au făcut cu adevărat diferența, pentru că acum forțează Huawei să producă totul în China, ceea ce face ca procesul să fie și mai opac”, a declarat Robert Hannigan, fostul director britanic de informații electronice, intervievat de BBC.
Riscul de contagiune
Cu alte cuvinte, înfrângerea Huawei este o victorie importantă pentru strategia de sancționare a lui Donald Trump.
Președintele american pare să fi găsit în cele din urmă slăbiciunea în armura gigantului chinez.
Trump s-a grăbit, marți, să aplaude decizia Londrei, care este, în ochii lui, dovada că reușește „să convingă tot mai multe țări de amenințarea care o reprezintă” consorțiul chinez.
China ar putea într-adevăr să se teamă de o contagiune în Europa cu privire la decizia britanică.
„Este cert că, dacă țara cu care Beijingul a avut cele mai bune relații spune „nu”, există riscul ca aceasta să împingă alte state europene să urmeze acest exemplu”, estimează Mary-Françoise Renard.
Și soarta Huawei atârnă de un fir în multe țări. În Germania, de exemplu, cancelarul Angela Merkel a rezistat încă, la începutul anului, presiunii partidului ei, CDU, care vrea să scoată grupul chinez din rețeaua națională 5G.
În Franța, Parisul nu dorește să interzică complet Huawei să participe la dezvoltarea 5G, dar guvernul sprijină operatorii care preferă să se descurce fără el.
De aici reacția ulcerată a Chinei. Beijingul nu-și poate permite să dea impresia că renunțarea la nava sa amiral telecom nu va antrena consecințe.
„Modul în care tratați Huawei va fi urmărit îndeaproape de alte grupuri chineze”, a declarat ambasadorul chinez la Londra, Liu Xiaoming.
O modalitate de a sugera că anumite investiții - cum ar fi participarea China General Nuclear Power Corporation (CGN) la centrala nucleară de la Hinckley Point - ar putea fi pusă la îndoială.
Recomandările noastre
