Drama băiatului care a fost luat rob la oi

Drama băiatului care a fost luat rob la oi

"Evenimentul zilei" a salvat din sclavie un tânăr cu retard mintal, ajuns să fie ţinut prizonier la o stână. Băiatul era "plătit", practic, doar cu mâncare de mizerie şi ţigări de contrabandă. El provine dintr-o familie cu 12 copii din Călan, Hunedoara.

"Nu pleci de aici. Dacă mai vrei să pleci, pun pe unu’ să te bată, să-ţi rupă mâna din umăr!". Asta i-a spus "angajatorul" lui Paul Iacob, când acesta l-a anunţat că nu mai poate îndura condiţiile de muncă şi că e prost plătit. Altădată, răspunsul a fost mai blând: "Te leg de colibă!". Paul are 18 ani, e pirpiriu (1, 60 m) şi întârziat mintal. Este al şaselea dintr-o familie cu 12 copii din Călan, Hunedoara. Doar mama munceşte, pe salariu minim, la CFR. Tatăl e bolnav. Paul zice că a absolvit şapte clase, dar e analfabet. "Ştiu cifrele, aşa. Le-am memorat", spune el. Ochii negri cu gene lungi îi sclipesc. Are fruntea îngustă, mâinile arse de vânt şi unghiile murdare. Poartă un fâş primit de pomană, mult prea mare, şi o căciulă trasă pe ochi. Afară sunt 20 de grade la soare. Pe 24 februarie, Paul s-a angajat boitar (ajutor de cioban) la turma de oi a lui Elisei, un neoprotestant din Jebel, judeţul Timiş. "Nu l-am luat cu forţa" "Băiatul a crescut de la 9 ani sub ochii surorii mele, care era profesoară de religie la o biserică din Călan. Copilul venea la cantina socială a şcolii. Eu aveam nevoie de om la oi, ne-am gândit că îl ajutăm. M-am dus la Călan şi l-am luat. Nu l-am adus cu forţa", povesteşte Elisei. A zis că face afacerea vieţii lui cu cel mai ieftin boitar de pe piaţă. Altuia i-ar fi plătit 1.000 de lei sau 600 de lei, plus ţigări şi mâncare. Băiatul i-a cerut "400 de lei, fără nimic altceva". Treaba lui Paul era să nu piardă din ochi cele 130 de mioare, care acum au început să fete, să dea mieii la supt imediat ce s-au născut, să care apă de la râu, să adape animalele, să le dea de mâncare. "Eu l-am întrebat dacă patru milioane şi nimic altceva, şi a zis că da. Ca să tragă boata după el toată ziua e, până la urmă, rezonabil", crede Elisei. Ştie că, mental, Paul este un copil pe care nu-l duce capul nici măcar cât să ajungă singur de la saivan până în sat, nici doi kilometri. "Am notat tot pe caiet" Băiatul a locuit 26 de zile, până ieri, izolat pe un câmp, cu patul într-o rulotă, fără curent electric şi apă curentă. Joi, povestea lui a ajuns la "Evenimentul zilei", care a început să meargă pe fir. Auzind despre demersul nostru, ciobanul l-a luat ieri dimineaţă pe Paul şi s-a îndreptat cu el spre gară. Între timp, reporterii EVZ au mers la stână împreună cu poliţiştii, însă aceştia nu mai erau. Împreună cu agenţi le-au luat urma celor doi. Paul şi angajatorul său au fost opriţi din drum. Elisei a încercat să-şi explice bunele intenţii la Secţia de Poliţie Rurală Jebel, şi cum tânărul a ajuns să lucreze practic doar pe nişte mâncare de mizerie şi ceva ţigări. Şi alea de contrabandă. "După două zile a zis că vrea ţigări şi să i le iau din banii lui. Am notat tot pe caiet. I-am luat 17 pachete până acum, cu 10 lei bucata: asta face 170 de lei. Pe Paul am cheltuit deja 300 de lei. Mi-a mai stricat o pelerină, pe care am dat 100 de lei, pe care trebuie să îmi recuperez banii, i-am mai încărcat o cartelă de telefon. Mi-a lăsat să moară două oi şi a dat drumul la un câine. Acum ce să fac? Să îi cer 150 de euro, cât am dat eu pe câine?", se lamentează Elisei. Promite că îl va duce pe Paul la gară, la Timişoara, că îi va cumpăra bilet, îl va urca în tren, cu restul din chenzină (100 de lei) plătit. "A zis că mă leagă de colibă" Ieri, cu trenul de 14.00, Paul şi-a început călătoria din Timişoara spre Călan. Şi-a cumpărat singur bilet. "De două săptămâni i-am tot spus: mă, omule, lasă-mă să mă duc acasă, nu mă descurc aici, e prea greu. L-a sunat şi surioara mea, şi degeaba. A zis că mă leagă de colibă ca să nu plec sau că, de fug, pune pe unii să mă prindă şi să mă bată, să-mi rupă mâinile. I-am spus să îmi dea bănuţi numa’ cât să ajung acasă şi e bine. Azi nu ştiu cum s-a hotărât. Eu voiam să plec şi că un cioban mi-a zis că el nu prea plăteşte", îşi încheie povestea Paul.