Dragostea în vremea pandemiei. „Cimitirul nevaccinaţilor”

Dragostea în vremea pandemiei. „Cimitirul nevaccinaţilor” Sursa foto: Arhiva EVZ

Astăzi, am să fac ceea ce teoria presei nu recomandă a se face într-un material destinat publicării. Anume ca autorul să vorbească despre el însuşi. Nu intru în amănuntele teoriei, dar regula spune că un articol trebuie să aibă, de preferinţă enunţată încă de la începutul lui, o ştire caldă.

Totuşi, nu am să calc cu totul în picioare teoria şi o parte din ea am să o respect. Este, într-adevăr, vorba despre o ştire caldă, de actualitate. Doar că această ştire mă priveşte pe mine. Pe mine şi nu numai, pentru că vreau să vă iau şi pe dumneavoastră părtaşi la ea.

Săptămâna aceasta mi-a apărut o carte. Un roman. Beletristică. Se numeşte „Cimitirul nevaccinaţilor”. Poate că titlul o să vi se pară agresiv. Sau poate o să gândiţi că este vorba doar despre pandemie şi cortegiul ei de nenorociri pe care l-a abătut asupra noastră. Despre disputa dintre vaccinişti şi nevaccinişti, despre teorii ale conspiraţiei şi alte asemenea subiecte care, în ultima vreme sunt dezbătute din ce mai aprins în media şi pe reţelele de socializare.

Dacă vreţi părerea mea, sunt convins că pandemia de coronavirus nu s-a încheiat, deşi numărul de infectări este aproape de zero, iar spitalele nu mai sunt pline. Nici restricţii nu mai sunt. Dar o pandemie care mai bine de doi ani de zile a întors lumea pe dos, a prăbuşit destine şi a îngropat oameni nevinovaţi, nu se poate stinge aşa, pe nesimţite şi pe tăcute. Eu cred că pandemia pe care am trăit-o cu toţii se va sfârşi cu adevărat, abia atunci când cei care au declanşat-o, dar şi cei care au profitat de pe urma ei, în detrimentul celor mulţi şi supuşi, trebuie să răspundă în faţa legii. În faţa unor tribunale. Şi nu este o idee nouă a mea. Pe data de 6 iunie 2020, adică la începutul pandemiei, publicam aici, în Evz.ro, editorialul intitulat: „Eu cred că vom avea un nou Nurnberg la sfârşitul pandemiei”. Articolul poate fi găsit uşor în arhivă.

Ne puteți urmări și pe Google News

Acum, sunt semne că profeţia mea începe să se adeverească. Pe 26 februarie 2023, Departamentul de Energie al SUA a concluzionat că pandemia de Covid a apărut cel mai probabil ca urmare a unei scurgeri dintr-un laborator, potrivit unui raport secret de informații furnizat recent Casei Albe și membrilor cheie ai Congresului.

Pe data de 5 martie 2023, prestigiosul cotidian „The Guardian” publică un material ameţitor, în care se dezvăluie cu probe că fostul ministru al Sănătăţii din Marea Britanie, Matt Hancock, le-a spus consilierilor săi că vrea să „sperie pe toată lumea” pentru a se asigura că vor fi respectate restricţiilor anti-Covid-19.

Mai mult, în Canada, o echipă de peste 1.000 de avocați și peste 10.000 de experți medicali, condusă de germanul Reiner Fuellmich, unul dintre cei mai puternici avocați din Europa, a inițiat cel mai mare proces din istorie numit "Nürnberg 2" împotriva OMS (Organizația Mondială a Sănătății) și Grupul Davos (Forumul Economic Mondial sub conducerea lui Klaus Schwab, în ​​vârstă de 80 de ani) pentru crime împotriva umanității.

În romanul meu, „Cimitirul nevaccinaţilor”, nu insist asupra acestor lucruri.

Romanul este o poveste de dragoste. O poveste de dragoste care începe prost, şi se sfârşeşte tragic. Cimitirul nu este un loc al încremenirii. Un tărâm al morţii. Ci dimpotrivă. Cimitirul este un loc al ieşirii din timp. Un loc al tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte. El este populat cu personaje simbolice, care reprezintă pe fiecare dintre noi, cei care am trecut prin tot cortegiul de nenorociri care au fost produse de pandemie.

Peste viaţa monotonă a groparilor zdrențăroși şi peste povestea pe care fiecare o închide în el, vin din afara gardului cimitirului evenimente excepţionale.

Astfel, cimitirul devine, din acel loc al veşniciei, al tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte, o veritabilă redută de luptă împotriva a ceea ce se petrecea afară. În cimitir se naşte o veritabilă mişcare de rezistenţă. De aici şi motto-ul cărții:­ „Sub bocancii oricărei dictaturi, oricât de feroce ar fi ea, se naşte şi se coagulează o mişcare de rezistenţă, care până la urmă răstoarnă dictatura.”

În roman, rezistența reușește să doboare dictatura medicală.

Dar sfârşitul poveștii de dragoste, nu este deloc unul fericit. Purtat de închipuirea fostei iubite, fără să-şi dea seama, fostul mare jurnalist iese din cimitir…

Poți achiziționa ”Cimitirul nevaccinaților” scrisă de Sorin Ovidiu Bălan de la punctele de difuzare a presei și prin comandă online pe www.edituradecarte.ro