Prima tranşă a sosit acum două zile. A fost ca un dar de la Moş Crăciun, venit, cum altfel decât, în prima zi de Crăciun, pe cale terestră, prin Vama Nădlac. A fost aşteptat cu alai mare. Un pic cam prea mare, pentru că din multele camioane securizate şi păzite pe care ne aşteptam să le vedem (pentru că făceam comparaţie cu ce vedeam la televizor că pleacă de la firma producătoare), nu a apărut decât o dubă cu nişte pinguini pe ea. A fost ca şi cum ne-am aşteptat să vină Moş Crăciun cu o sanie trasă de patru reni, iar el a apărut pe o trotinetă electrică.

Entuziasmul a fost însă mare, la pupitrul cu microfon instalat ad-hoc la faţa locului, în mijlocul străzii, de unde trebuiau să se ţină discursurile care să marcheze acest moment istoric. Şi s-au ţinut. „În prima zi de Crăciun, se concretizează speranţa noastră, aceea că vom avea în sfârşit o modalitate sigură, eficientă şi rapidă de a pune capăt acestei pandemii care ne-a schimbat viaţa” – a declarat colonelul doctor Valeriu Gheorghiţă, coordonatorul campaniei de vaccinare. Entuziasmul său şi al nostru a mai fost micşorat însă de Raed Arafat care, de la acelaşi pupitru, ne-a temperat bucuria: „Vaccinul nu înseamnă că epidemia a trecut, că am uitat de măsurile  obligatorii: măşti, distanţare”.

Era ca şi cum un copil sărman primise de la Moşul o maşinuţă teleghidată superbă, dar nu-i dăduse şi bateriile pentru ea. Vaccinaţi, dar rămâneți tot cu mască şi distanţare.

Dar în entuziasmul de la vamă în întâmpinarea convoiului format dintr-o dubă cu pinguini pe ea, încadrată de maşini de poliţie şi jandarmerie, la care s-a adăugat cel provocat de mulţimea cârnaţilor, piftiilor, caldaboşilor şi sarmalelor, cine a mai stat să bage de seamă avertismentul Înaltului comisar al ONU pentru drepturile omului, Michelle Bachelet? Acesta ne spunea: “Pot fi necesare măsuri de urgenţă pentru a răspunde acestei urgenţe de sănătate publică. Dar o situaţie de urgenţă nu este un cec în alb pentru a ignora obligaţiile în materie de drepturile omului”, a subliniat Bachelet în cadrul primei reuniuni virtuale a Consiliului drepturilor omului de la Geneva.

Furaţi de acelaşi entuziasm, nu am băgat de seamă că luni, 28 decembrie, Arafat şi Gheorghiţă au stat degeaba cu ochii pe cer, după avioanele cu care trebuia să sosească a doua tranşă, mult mai consistentă decât prima. Cine să mai întrebe cum se va proceda când se va trece la vaccinarea în masă, dacă problema cu întârzierea se va repeta? Pentru că orice candidat la imunizare are nevoie de două doze, injectate la interval de două săptămâni. Şi dacă fix peste două săptămâni, unui lot imunizat cu prima injecţie, îi întârzie din nou partea a doua? S-a încropit o explicaţie, cum că nu contează acolo, câteva zile întârziere.  Arafat şi Gheorghiţă nu au stat mult cu gâturile sucite spre cer. Doar o singură zi. Avioanele cu vaccin au sosit astăzi. Încă 110.000 de doze, care se adaugă celor 10.000, simbolice, sosite de Crăciun. Că aşa-i Crăciunul. Cu cadouri simbolice.

Tot în iureşul entuziasmului, preşedintele Klaus Iohannis a cedat cu mărinimie locul lui fruntaş la vaccinare, unuia care are mult mai multă nevoie de imunizare rapidă. A refuzat să îl imite pe Joe Biden şi să se vaccineze printre primii în direct. S-a temut să nu se interpreteze că se foloseşte de funcţia sa.

Fără entuziasm în cel mai greu focar al României

Desigur că o parte din transportul simbolic a ajuns şi la Suceava, Lombardia României, locul cel mai greu lovit de noul virus în prima fază a pandemiei. Dar, surpriză! De unde te aşteptai să se dea şpagă, care să se vaccineze peste rând, nici jumătate dintre cadrele medicale din linia întâi, nu au vrut să se vaccineze.

Mai mult, şi în alte locuri din ţară, oameni din linia întâi au refuzat vaccinul. Astfel încât din acele prime 10.000 de doze simbolice pe care le-a primit România de la UE, au rămas şi mai simbolice 2.000 de doze în frigiderele de la Institutul Cantacuzino.

Programul de vaccinare trebuia să aibă trei etape. Armata albă, medici şi personalul care-i ajută, primii, apoi demnitarii, iar la urmă, noi, prostimea votantă.

Deşi au rămas 2.000 de doze nefolosite, nu l-am văzut pe Klaus Iohannis să dea năvală la imunizare, deşi acum era clar că nu mai fură vaccinul cuiva care-l merită mai mult. Nici pe Cîţu de mână cu Guvernul său. Nici măcar pe Arafat, de mână cu Gheorghiţă, pe care te-ai fi aşteptat să-şi încheie discursurile triumfaliste de la Vama Nădlac, din prima zi de Crăciun, cu un aldămaş de anti Covid-19. Cât despe demnitarii programaţi în valul doi de vaccinare, nici urmă.

Astfel că încrederea în acest vaccin a scăzut brusc, ajungând conform unui sondaj „Avangarde”, la mai puţin de 30 la sută din populaţie.

Dacă ei nu-şi asumă nimic, noi de ce să ne asumăm?

Întrebat direct la Antena 3 de către Răzvan Dumitrescu: „Vaccinul sosit în România nu are autorizaţie”?, doctorul Valeriu Gheorghiţă a recunoscut că de fapt acesta nu are. Sau, dacă vreţi, a răspuns ca Nea Mărin, întrebat în tren de controlor dacă are bilet: „Am, dar nu prea”. Doctorul Gheorghiţă a recunoscut că există o autorizaţie, dar că ea nu este de fapt o autorizaţie în adevăratul înţeles al cuvântului, ci una provizorie. Ei, uite că tot provizorie este şi încrederea oamenilor în vaccin.

Această stare de neîncredere mai este generată şi de faptul că producătorii vaccinurilor au făcut rost de nişte legi speciale în unele ţări, care-i absolvă de orice vină pentru eventualele efecte adverse ale vaccinului pe termen lung. „Dacă Pfizer, Moderna şi AstraZeneca se tem de răspunderea pentru efectele adverse ale vaccinurilor lor, de ce am avea noi încredere în ele? Pfizer şi Moderna au obţinut imunitate de răspundere civilă şi penală pentru potenţialele nenorociri cauzate de vaccinul-minune” – scris avocatul Gheoghe Piperea pe pagina sa de socializare.

La rândul său, Raed Arafat a ameninţat: „Cei ce nu se vor vaccina, vor pierde definitiv multe drepturi şi libertăţi. Deoarece este în joc sănătatea publică, până la urmă vor trebui să se vaccineze”.