Știind că aceștia se vor strânge toți de praznicul Nașterii Domnului, el poruncește ca biserica să fie înconjurată cu lemne uscate care să fie aprinse de soldați.

După ce creștinii s-au adunat la slujbă, militarii le-au interzis acestora să mai iasă.

A intrat în schimb împăratul care i-a somat să aleagă între a aduce jertfe idolilor (adică să abjure) sau a arde de vii.

Îmbărbătați de Sfântul Antim, episcopul Nicomidiei, de Crăciunul anului 287, au murit nu mai puțin de 20.000 de creștini, bărbați, femei și copii.

Prin pronia divină, a scăpat numai Antim, pentru a relata această jertfă.

După câțiva ani, în care a botezat mulți păgâni, Antim a fost prins și torturat groaznic, apoi ucis.

El este pomenit separat în data de 3 septembrie.