În fiecare an, pe rafturile librăriilor româneşti ni se pun la dispoziţie peste 40 de milioane de volume. În medie, două cărţi pe cap de locuitor, cu una mai mult decât în 2002, anul în care a fost realizat ultimul studiu despre industria cărţii.
În lipsa statisticilor, editorii estimează că piaţa de carte autohtonă valorează peste 80 de milioane de euro. În România sunt trecute pe hârtie peste 5.000 de edituri, însă doar 753 sunt active.
Fie din lipsă de fonduri, fie din dezinteres, industria cărţii din România nu a fost „diagnosticată“ deloc în ultimii şase ani. Din 2002, de la ultimul studiu al Asociaţiei Editorilor din România (AER), nu s-au mai întocmit niciun fel de statistici, deşi piaţa a evoluat spectaculos. „Din păcate, ne lipsesc radiografiile serioase, periodice, precise - fiecare editor îşi compune şi interpretează, mai mult sau mai puţin impresionist, direct sau indirect, propria imagine despre cum este piaţa de carte“, remarcă Lidia Bodea, director editorial al Humanitas.
Editorii se pun de acord că valoarea pieţei depăşeşte 80 de milioane de euro, dublu faţă de cât a stabilit în 2002 studiul realizat de AER. „Cifrele de afaceri cumulate ale membrilor AER, aferente anului 2006, însumează circa 45 de milioane de euro. Prin extrapolare, putem presupune că cifra de afaceri a industriei româneşti de carte este de circa 100 de milioane de euro“, precizează Cristian Juncu, director executiv AER. Printre cei peste 70 de membri ai AER se află însă şi distribuitori, aşadar cifrele nu vin exclusiv de la editori. „Suntem un jucător slab“ Cititorii nu par să ţină pasul cu boomul editorial, iar Lidia Bodea pune eticheta: „Suntem un «jucător slab», foarte departe nu doar de Franţa, Anglia, dar chiar de Ungaria, Polonia“.
În Ungaria, o ţară cu circa 10 milioane de locuitori, se scot cărţi de 350 de milioane de euro, de aproape patru ori mai mult decât în România. Relevant e şi exemplul Sloveniei, unde, la o populaţie de două milioane de locuitori, tirajele medii sunt aceleaşi ca în România, adică 2.500-3.000 de exemplare. La o medie de 15.000 de titluri anual - potrivit Depozitului Legal al Bibliotecii Naţionale -, un calcul sumar demonstrează că în România ni se aşază pe rafturi, în fiecare an, aproape 40 de milioane de volume. Două cărţi pe cap de român, cu una mai mult decât arătau statisticile din 2002. Conform singurei surse care poate oferi date parţiale despre piaţa de carte, Depozitul Legal al Bibliotecii Naţionale, avem 5.063 de edituri pe hârtie, însă doar 753 au publicat anul trecut mai mult de zece cărţi. Studiile, costisitoare Silviu Lupescu, managerul Polirom, punctează motivele pentru care nu există statistici anuale asupra pieţei de carte, cum se întâmplă în alte ţări. În primul rând, asociaţiile de editori sunt divizate şi nu există un interes care să stimuleze realizarea unor asemenea studii, care sunt pe deasupra şi costisitoare. „În plus, cifra de afaceri declarată de edituri include şi alte activităţi decât cele rezultate din editarea de carte, iar informaţiile privind vânzările de carte oferite de difuzori sunt neconcludente“, enumeră Lupescu. De inventarierea pieţei ar trebui să se preocupe una dintre asociaţiile şi uniunile din breaslă: AER, Societatea Editorilor din România, Uniunea Editorilor din România sau Federaţia Editorilor şi Difuzorilor de Carte din România. Preţ mare, profituri mici Cifrele de afaceri şi profiturile editurilor româneşti nu sunt nici pe departe spectaculoase. Trei dintre cei mai importanţi jucători din industrie, Polirom, RAO şi Grupul Editorial Corint, au înregistrat anul trecut cifre de afaceri de 5,4 milioane de euro, urmaţi de Humanitas, cu 4 milioane (exclusiv din editarea de carte). Raportat la puterea de cumpărare a românului, preţul unei cărţi este încă mult prea ridicat, iar la asta contribuie substanţial difuzorii şi fiscalitatea. „Una din marile probleme o constituie costurile de difuzare: din cauza chiriilor mari, spaţiile destinate cărţii se reduc continuu sau, în unele localităţi, dispar. S-a ajuns astfel, în cazul unor difuzori, la rabaturi de peste 40%, adică, un adaos comercial de circa 70%, de aici rezultând şi preţul mare, dar şi costuri care pur şi simplu «sufocă» editurile“, declară Silviu Lupescu. O soluţie ar fi reducerea TVA, în prezent de 9%, o alta, reducerea tarifelor poştale în cazul cărţilor, potrivit Legii nr. 186/2003 privind promovarea culturii scrise. „De asemenea, orice reducere a fiscalităţii ar reduce implicit şi preţul cărţilor“, adaugă managerul Polirom. TAXA PE LECTURĂ Timbrul literar măreşte preţul La adaosul exagerat practicat de comercianţi, care ridică inevitabil preţul cărţii, se adaugă şi timbrul literar. Din 1994, 2% din valoarea fiecărui volum de beletristică vândut merge către Uniunea Scriitorilor din România (USR), pentru a stimula creaţia literară autohtonă. Până în 2004, plăteau distribuitorii, ca apoi sarcina să le fie plasată editorilor. Doar 1% din sumă a fost colectată până în 2006, când vicepreşedintele USR, Varujan Vosganian - actualul ministru al economiei şi finanţelor -, a modificat legea şi a ameninţat editurile cu Fiscul. Teoretic, timbrul literar nu influenţ ează profiturile editurilor, ci preţul în librării. „Practic, există însă unele costuri suplimentare legate de administrarea timbrului. O modificare recentă a legii a transformat editurile în «agenţi fiscali», fiind obligate să contabilizeze, să încaseze şi să vireze către USR valoarea rezultată din vânzările în librării“, explică Silviu Lupescu. Lidia Bodea, de la Humanitas, percepe taxa altfel: „Răspunsul e trecut chiar pe cărţi. 2% din, să zicem, 100.000 de exemplare x 19 lei = 1.900.000 lei. Aşadar, da, influenţează profitul editurii“.
Recomandările noastre
