Acum, că ne-am lămurit ce mari adevăruri promitea Aurelian Bădulescu că va spune procurorilor militari despre protestele din 10 august 2018, putem să arătăm liniștiți faptele, puțin cunoscute, ale actualului vice PSD, ținut periculos de aproape de către primarul general Gabriela Firea.

Menționez că tot ce veți citi se bazează pe consemnările din sute de pagini cuprinse în dosarele penale ajunse pe mesele judecătorilor de la diferite instanțe, în perioada 2002-2004. La vremea aceea, Aurelian Bădulescu avea 27 de ani, era student la drept la Universitatea ”Dimitrie Cantemir” din București și colaborator foarte apropiat al polițiștilor din BCCOA și UM 0962, activând sub numele ”Ara”, ”Raul” sau ”Doctorul”. În primul dosar la care am să mă refer (Dosarul ”Spălătoria”), actualul viceprimar al Capitalei folosea numele ”Raul”. Dacă ar fi avut cu adevărat o activitate în folosul legii și al comunității ca agent sub acoperire, nu ar fi făcut subiectul unui articol. Din păcate, așa cum aveau să descopere magistrații, atât Bădulescu, cât și unii dintre polițiștii cu care colabora au trecut din sfera oamenilor legii în cea a infractorilor. La vremea respectivă, însă, s-au găsit modalități ca aceștia să scape de gratii. Faptele, însă, sunt fapte și spun multe despre profilul unor oameni.

Să începem cu un autodenunț, făcut din spirit civic împotriva unui ”amic” sau ”prieten”(așa îl numește denunțătorul Bădulescu), fix după modelul delațiunilor ceaușiste pe care le găsim prin dosarele de la CNSAS.

AUTODENUNȚ din 21.08.2002 făcut pentru Brigada de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog București

„Subsemnatul Bădu lescu I. Aurelian (…), născut la 19.01.1975 în București (…), prin prezenta aduc la cunoștință următoarele:

În urmă cu 2 săptămâni am fost contactat de un amic pe numele său A.B. (n.r. am să păstrez doar inițialele pentru că omul denunțat, arestat și condamnat a fost achitat definitiv și a primit despăgubiri din partea statului pentru aproape doi ani de pușcărie), iar din discuțiile purtate cu acesta am înțeles că are mai multe comprimate de extazy, dar nu are încă formată o rețea de distribuție drept pentru care mi-a propus la modul amical dacă aș fi interesat să-i fac rost de clienți sau chiar prin mine să vândă la alte persoane.

În ziua de 19.08.2002 m-a întrebat din nou dacă vreau să vând câteva pastile și chiar s-a oferit să-mi dea câteva de probă, dar eu l-am refuzat fără să le iau.

Vă aduc la cunoștință aceste aspecte care vă interesează în mod direct și sunt de acord să vă aduc alte detalii pentru identificarea lui și tragerea la răspundere penală dacă se ocupă cu traficul de droguri.

Mai cunosc faptul că B. (n.r. prenumele celui reclamat) folosește pentru deplasare autoturismul personal Skoda (…), de culoare albastră și din câte cunosc este posibil să aibă în permanență la el droguri.

În colaborare cu org. de poliție îmi ofer totalul sprijin pentru clarificarea situației.

Acesta este autodenunțul pe care îl fac în fața org. de poliție pentru a evita implicarea mea nedorită în activități ilegale.”

Din conținutul autode nunțului reiese clar că a fost conceput împreună cu grupul de polițiști cu care colabora Aurelian Bădulescu de mai mult timp, amănuntele inserate fiind utile viitoarei intervenții și anchete. Astfel:

1. A.B. intenționa să formeze o rețea de distribuitor de droguri, deci periculozitea faptei implica BCCOA;

2. Informatorul precizează că a refuzat să ia pastilele oferite de A.B. De fapt, ar fi complicat lucrurile cu flagrantul ;

3. Este descrisă mașina lui A.B. căci urma să fie reperată, urmărită și oprită în trafic;

4. Informatorul Bădulescu spune că amicul lui ar avea permanent droguri asupra lui. Aspectul acesta motiva percheziția ulterioară a mașinii.

Autodenunțul scris și semnat de Aurelian Bădulescu poartă data de 21.08.2002 și, conform anchetatorilor, a fost făcut cu câteva ore înainte de înscenarea flagrantului de către polițiștii de la BCCOA București, în care au fost „umflați” atât amicul traficant de droguri, cât și denunțătorul Bădulescu. Este modul legal de a fi protejat informatorul. Flagrantul.

 

Polițiști, pistoale și droguri în plină stradă

După ce Aurelian Bădulescu s-a prezentat, la primele ore, la sediul BCCOA și a scris autodenunțul, polițiștii au reușit să obțină rapid de la o doamnă procuror de la Parchetul Curții de Apel un mandat de percheziție. Apoi, l-au învățat pe Bădulescu cum să procedeze. Nu prea multe, căci omul era instruit. Bădulescu era deja infiltrat într-o altă rețea de trafic de droguri, ce avea să explodeze în presă în 2002-2003 sub numele de „Cocaina din Venezuela”. Dar voi reveni la acest dosar.

Ceea ce nu a consemnat în autodenunțul său Aurelian Bădulescu este faptul că în acea zi de 21 august 2002 se înțelesese cu A.B. să meargă împreună la Timișoara ca să recupereze niște bani de la cineva. Îi solicitase amicului, prin SMS telefonic, cu o zi înainte, să meargă cu mașina lui deoarece el avea o criză de hernie de disc și nu putea conduce. A.B. a acceptat fiindcă lui îi datora cei 14.000 de dolari pe care Bădulescu zicea că-i recuperează de la niște prieteni din Timișoara.

Așadar, în jurul orelor 12.00 (conform rechizitoriilor procurorilor și consemnărilor din instanțe), în 21.08.2002, „s-a instalat un dispozitiv de supraveghere în fața spălătoriei inculpatului A.B., situată (n.r. în zona Foișor)”. După vreo 20 de minute, cei doi bărbați, A.B. și Aurelian Bădulescu, s-au urcat în Skoda și au plecat spre Universitate, cu echipajul de polițiști după ei. Șoferul i-a spus lui Bădulescu că trebuie să facă o oprire la un Service din Militari.

După ce mașina a trecut de Palatul Cotroceni, lângă stația de metrou Politehnica a fost oprită de un echipaj de poliție. Acolo, „băieții” de la BCCOA au deschis larg ușile Skodei, au somat ocupanții să coboare și le-au pus cătușele. Aduseseră cu ei și martori, doi trecători, conform procedurii.

La percheziția mașinii, polițiștii au găsit „sub scaunul din stânga față – scaunul șoferului – un pachet de țigări LM Light, înfășurat în bandă adezivă de culoare maron, care fiind tăiat cu un briceag, în interior au fost găsite și numărate 190 de comprimate de culoare roz ce aveau inscripționate pe o față semnul inimii și 8 comprimate cu inscripția Hp”. Șoferul A.B. a declarat că nu știe nimic despre acel pachet de țigări, lucru susținut și de martorii percheziției, atât în fața procurorului, cât și în fața judecătorilor.

S-au făcut fotografii judiciare și filmare la fața locului, s-au luat declarații la Poliție și la Parchet. Întrebat ce este cu pachetul de țigări cu cele 198 de pastile de extazy, A.B. a susținut, și în ziua reținerii și ulterior, în toate declarațiile date: „Îl cunosc pe numitul Raul de circa 3 ani de zile. Precizez că nu îi cunosc numele complet (…). În legătură cu cele 198 de pastile de exctazy nu cunosc nimic, dar bănuiesc că Raul le-a pus acolo pe drum, aceasta și deoarece, când am plecat, angajații firmei mele au curățat și spălat mașina. (…)”. În fața procurorului, A.B. a scris în declarație și că „nu mă droghez și nici nu comercializez droguri”.

În timp ce polițiștii făceau percheziția mașinii Skoda în zona Politehnica (orele 14.30-15.20) și apoi audiau suspectul, pe denunțătorul Bădulescu și martorii, doamna procuror făcea percheziție la sediul firmei lui A.B., unde în două camere funcționau birourile, iar în curte spălătoria auto. Nu a găsit nimic compromițător legat de droguri, după cum reiese din procesul-verbal. La scurt timp, predă dosarul unui alt procuror. Acesta a lucrat rapid, rechizitoriul era gata în 6 septembrie, iar după două luni de la flagrant, A.B. era trimis în judecată sub acuzația de trafic de droguri. Polițiștii de la BCCOA înregistrau încă un succes al activității desfășurate. Colaboratorul Aurelian Bădulescu, protejatul unui vechi comisar de la „doi ș-un sfert” (personaj care a mai fost în vizorul presei), s-a bucurat de-a dreptul că a scăpat de datoria de 14.000 de dolari pe care o avea către inculpatul arestat, „amicul A.B.”, din 21 august devenit infractor în dosarul „Spălătoria”.

Cine sunt personajele din Skoda cu extazy

Câteva precizări despre cei doi amici, „traficant” și denunțător, găsiți de polițiști în autoturismul Skoda bleumarin, în 21 august 2002.

A.B. avea 37 de ani. Era absolvent al Institutului de Marină. Locuia întrun apartament de bloc cu soția și băiatul, iar în zona Foișor avea o spălătorie auto. Prietenul lui, „Raul”, vroia să se asocieze într-o firmă și să facă împreună o tăbăcărie. A fost de acord. „Raul” i-a cerut 14.000 de dolari ca să îi dea asociatului său, ca să iasă din firma lor și să vină lângă A.B.

Aurelian Bădulescu, actualul viceprimar al Capitalei. Avea, în 2002, vârsta de 27 de ani. Lucra sub acoperire cu polițiștii de la BCCOA. Se infiltrase în rețele de traficanți de droguri și folosea numele de „Raul”sau „Ara”. Era student la drept, la Universitatea „Dimitrie Cantemir”. Când s-a terminat procesul lui A.B., el era deja avocat în Baroul Mehedinți.

 

Declarații uimitoare din sala de judecată. Acuzat contra denunțător

Tribunalul Municipiului București (TMB) a fost prima instanță sesizată cu acest dosar, iar în 30 octombrie 2002, a început judecata. Voi puncta cele mai interesante aspecte devoalate în timpul cercetării judecătorești.

Inculpatul A.B. spune că a cerut polițiștilor să fie ridicate amprente de pe pachetul de țigări, însă nu s-a dat curs acestei cereri.

Filmarea flagrantului a fost făcută de un colaborator al polițiștilor și nu a fost depusă la instanță.

A.B. susține că a spus procurorului că Aurelian Bădulescu are să-i dea 14.000 de dolari, dar anchetatoarea i-a zis că nu va consemna acest lucru în declarație.

Inculpatul A.B. declară că, deși îl cunoștea de 3 ani, nu a aflat numele lui Aurelian Bădulescu, el cunoscând că îl cheamă „Raul”. A explicat că, înainte cu două săptămâni de arestarea sa din 21 august, Bădulescu i-a adus mașina să i-o vopsească. Atunci i-a dat talonul mașinii(o Dacia) în care era trecut numele Tănase Raul Julien. „Atunci am aflat că actele sunt false, că numerele de înmatriculare erau ale altei mașini”, a spus A.B., adăugând că după ce „Raul” i-a lăsat mașina a plecat în Turcia, unde mergea des.

(Notă: În perioada 1998-începutul anilor 2000, câțiva ziariști de investigații, printre care mă număr, știau un colaborator al polițiștilor BCCOA cu nume extrem de asemănător cu cel de pe talonul lui Bădulescu)

Lucru neobișnuit, Aurelian Bădulescu este audiat pentru prima dată ca martor în acest dosar doar la insistența instanței, la termenul din 30 ianuarie 2003. Ședința a fost secretă.

Bădulescu recunoaște: că era cunoscut sub numele de „Raul”; că i-a dat SMS lui A.B. cu o zi înainte de arestare, dar spune că de conținutul celui în care îi cerea ajutorul lui A.B. nu-și amintește (n.r. conținutul era probă la dosar); că trebuia să meargă cu ”prietenul” său A.B. la Timișoara, dar ca să vândă droguri, nu ca să recupereze de la niște persoane suma de 14.000 de dolari, bani pe care-i datora lui A.B.; că a plecat în Turcia la începutul lui august 2002. „De 100 de ori” vizitase această țară și, întrebat fiind, a spus că știe traficanți de droguri turci.

Aurelian Bădulescu a declarat: „Nu am fost de față la desfacerea pachetului cu droguri

Nu am avut curiozitatea să văd ce s-a găsit în mașină, chiar dacă am formulat denunț

Nu îmi amintesc împrejurările în care l-am cunoscut pe inculpat.

Tribunalul restituie dosarul la Parchet din cauza lui Bădulescu.

Dosarul era destul de slab, așa că instanța de fond l-a retrimis la Parchetul Curții de Apel pentru completare de probe. Judecătorii au punctat:

✔ Parchetul Curții de Apel nu a depus la dosar caseta cu filmarea care arăta cum s-a găsit pachetul de țigări cu pastilele de drog

✔ Din dosar lipsește o probă importantă: declarația de martor a lui Aurelian Bădulescu, cerută cu insistență polițiștilor de la BCCOA chiar și de procurorul de caz.

✔ De asemenea, lipsește ordonanța procurorului prin care au fost respinse toate probele cerute de inculpat

✔ Polițiștii să comunice stadiul anchetei cu privire la furnizorii de droguri de la care ar fi fost posibil ca A.B. să aibă pastilele de extazy.

Cu toate acestea, mare lucru nu s-a făcut. Tribunalul i-a tot prelungit mandatul de arestare lui A.B., iar la termenul din 27.02.2003, a respins toate probele și expertizele pe care inculpatul și apărătorul său leau cerut. A.B. vroia să convingă instanța de judecată că e nevinovat și că a fost victima unei înscenări.

Condamnat la 10 ani de pușcărie din cauza unui turnător

Ședința din 29.05.2003 a Tribunalului București. Instanța consemnează că a vizionat caseta flagrantului, dar că nu ia în considerare expertiza și faptul că pachetul de țigări nu putea să stea cu latura îngustă pe podeaua mașinii și nici că era imposibil să se ridice, în mers, pe latura îngustă. Considera proba fără importanță, deși ea arăta că acel pachet cu pastile nu putea fi pus în acea poziție decât în momentul opririi autoturismului. Altminteri, la frânare, pachetul ar fi căzut pe latura lată. Nu a contat nici faptul că de pe pachetul respectiv nu s-au prelevat amprente ca să se vadă dacă aparțineau lui A.B. sau lui Aurelian Bădulescu.

TMB l-a condamnat pe A.B. la 10 ani de închisoare și interzicerea unor drepturi timp de 4 ani. Curtea de Apel respinge recursul și păstrează pedeapsa.

 

Achitat de judecători după doi ani de pușcărie

După atâtea eșecuri, familia lui A.B. a angajat doi avocați cu mare experiență pe penal: Gheorghe Florescu și Tudor Amza. Aceștia au reușit să convingă instanța Înaltei Curți, la sedința din 22.10.2003 că trebuie refăcută cercetarea. Dosarul a fost retrimis la Parchet cu cererea de refacere a probelor, apoi Tribunalul trebuia să reia judecata de fond.

Aurelian Bădulescu a refuzat să se prezinte la confruntarea cu A.B. Procurorul a făcut un proces-verbal în care s-a consemnat că pachetul de țigări LM, adică tocmai corpul delict, nu se mai găsește și, prin urmare, nu se pot lua amprente de pe el. S-a disjuns și partea cu drogurile, fiindcă pastilele extazy au fost distruse și nici polițiștii nu au stabilit proveniența lor, de la cine au ajuns în posesia lui A.B. În aprilie 2004, TMB îl achită pe A.B. pentru trafic de droguri. Bomba a venit de la un martor sârb, Goran Bajceta, care îl împrumutase și el pe Bădulescu, iar ca să nu-i restituie banii îi organizase cu polițiștii un flagrant și-l băgase în pușcărie.

La recurs, în 29 iunie 2004, completul de trei al Curții de Apel consideră că inculpatul se află în stare de arest de aproape doi ani, perioadă pe care o „apreciază ca excesivă” ca măsură de prevenție. Subliniază că A.B. nu a mai avut încălcări de lege până la 37 de ani, că e absolvent de facultate, că are soție, copil și o afacere și că, după cum a decurs cercetarea judecătorească la toate instanțele, inculpatul poate fi anchetat de instanța superioară și în stare de libertate.

În final, în 22.03.2007, Înalta Curte, arătând toate disfuncționalitățile anchetei, inclusiv că eronat s-a reținut în actul de sesizare locul în care se afla pachetul de țigări în mașină, decide achitarea lui A.B. Acesta obține, apoi, și despăgubiri de un miliard lei vechi, pentru cei doi ani de detenție. Aurelian Bădulescu și polițiștii de la BCCOA care l-au protejat nu au pățit nimic.

 

Te-ar putea interesa și: