Fostul ministru al Turismului a fost audiată, ieri, mai bine de şase ore la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul „Gala Bute”, unde la un moment dat a izbucnit în plâns în timp ce vorbea despre fosta ei prietenă Ana Maria Topoliceanu.

Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au audiat- o pe Elena Udrea în dosarul „Gala Bute” în care este acuzată de abuz în serviciu în legătură cu organizarea galei de box de către firma lui Rudel Obreja, şi luare de mită în legătură cu o serie de finanţări făcute de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT).

La un moment dat, fostul ministru s-a referit şi la relaţia cu prietena ei Ana Maria Topoliceanu, persoană pe care a numit-o în fruntea Centrului Naţional de Investiţii şi care are calitatea de denunţător în acest dosar.

O amiciție cu vechime

„Pe Ana Maria Topoliceanu o cunosc de 17 ani. Nu am primit sume de bani de la ea. A fost singurul om pe care l-am susţinut într-o funcţie publică. Nimeni din anturajul meu sau din familia mea nu a fost angajat cu sprijinul meu. Amandouă am fost în Baroul Bucureşti şi am fost prietene până în noiembrie 2014”, a relatat Elena Udrea.

Fostul ministru al Turismului a declarat că Topoliceanu a rugat-o să o susţină într- o funcţie publică după alegerile din 2008, când o ajutase în campania electorală.

„A lucrat şi în campania din 2009 şi după ce am devenit ministrul Dezvoltării am avut o discuţie destul de dură în care mi-a reproşat că puteam să fac mai mult pentru ea şi nu am făcut. După această discuţie am făcut un singur lucru: am numit-o director CNI. Consider că a fost un director bun”, a spus Elena Udrea, izbucnind în lacrimi.

Pentru că fostul ministru nu a reuşit să se oprească din plâns, preşedintele completului de judecată a suspendat şedinţa 20 de minute.

La reluarea audierilor, Elena Udrea a explicat că prezenţa lui Topoliceanu în fruntea CNI a reprezentat, în permanenţă, o ameninţare pentru ea, deoarece presa folosea activitatea acesteia ca pretext pentru atacurile la adresa fostului ministru.

Elena Udrea a declarat că era „extrem de apropiată” de Ana Maria Topoliceanu, dar că nu a luat niciodată bani de la aceasta. Ea a recunoscut că au fost situaţii când îi cerea lui Topoliceanu să facă anumite plăţi, dar întotdeauna se asigura că aceasta îşi primeşte banii înapoi. „Erau zile când dormeam cu Topoliceanu. Se întâmpla să îi cer să facă plăţi în locul meu. Dacă se întâmpla ca şoferul să rămână fără benzină îi spuneam să ia bani de la ea şi apoi îi dădeam eu înapoi”, a declarat Elena Udrea.

De ce i-au dat lacrimile în fața judecătorilor

După audieri, Elena Udrea a povestit de ce a izbucnit în plâns în sala de judecată. „Te cuprinde emoţia. Sunt 17 ani de prietenie. Vedeţi cum e viaţa...”, a spus Elena Udrea. Totodată, fostul ministru al Turismului a susţinut, din nou, că este victima unei înşelătorii. „Vorbesc de cei acuzaţi. Angajaţii ministerului sunt profesionişti. Într- adevăr. Am spus de când m-au chemat procurorii. Ce a făcut domnul Anastasia sau ce a făcut doamna Topoliceanu… Au fost prinşi şi au scăpat că au zis de Udrea. Că aşa e trendul. Oamenii de afaceri au avut în mine un partener. Acum, când au fost prinşi, au turnat un om politic şi au scăpat”, mai adaugă Elena Udrea.

Fost consilier: „Udrea nu a cerut nimănui să facă ilegalităţi”

Fostul consilier personal al ministrului, Ştefan Lungu, a fost audiat la rândul lui, ieri, la Instanţa Supremă, în dosarul „Gala Bute”.

Întrebat dacă Elena Udrea a cerut vreodata angajaţilor din Ministerul Dezvoltării să treacă peste punctele lor de vedere sau să facă vreun lucru ilegal în legătură cu organizarea Galei Bute, Lungu a răspuns: „Nu, nu a cerut nimănui să facă o ilegalitate. Au fost multe discuţii din partea angajaților MDRT în legătură cu modalităţile de încheiere a contractului cu firma lui Obreja, pentru că era prima dată când se organiza un asemenea eveniment în România”, a declarat Lungu.

Chestionat de Udrea

Elena Udrea a avut ocazia să îi pună întrebări fostului ei consilier. Ea l-a întrebat care era modul ei de lucru în minister, respectiv dacă era o obişnuinţă sau o excepţie a cere angajaţilor să găsească soluţiile legale în executarea proiectelor.

„Numărul mare de proiecte era rezultatul unui stil agresiv de conducere pentru mediul de stat, dar normal pentru mediul privat. Agresiv poate fi interpretat şi în mod pozitiv. Identificarea soluţiilor legale era pentru toate proiectele”, a răspuns fostul consilier al Elenei Udrea.

Întrebat de procuror dacă poate descrie sistemul de organizare pe fiecare palier la MDRT, Lungu a răspuns: „Sistemul la care face referire doamna procuror e din ’90, în care fiecare director mare avea o anumită entitate politică în spate, un garant politic. Funcţiile publice erau asumate politic. Este o realitate şi acum”.

Cum se acordau finanţările către primării Udrea: „Nu ştiam numele constructorilor”

Elena Udrea a detaliat, în faţa instanţei, modalitatea prin care primăriile obțineau finanţare pentru proiectele de dezvoltare şi turism.

„Am comunicat către primării decizia de a finanţa aceste proiecte şi procedura legală. În baza acestei decizii, primăriile demarau licitaţiile, contractau lucrările, le recepţionau, validau facturile de la constructori înainte de a le trimite la minister. La minister facturile ajungeau la direcţiile specifice - la Dezvoltare, Economică, Financiară - care făceau plăţile în funcţie de buget. Ministerul nu lua legătura cu constructorii”, a explicat fostul ministru.

Rolul ei în toată afacerea

Aceasta a vorbit şi despre rolul ei în întregul proces. „Discuţiile se purtau în prezenţa întregii conduceri de la minister pe propuneri de bugetare gata centralizate şi justificate în care intervenţiile mele puteau fi doar dacă aveam nevoie să mă lămuresc cu privire la anumite sume. Tot ca regulă, bugetarea se făcea o singură dată pe an, la început. (...) Nu exista varianta să vină la mine secretarul general sau alt angajat să se târguiască dacă mai luăm sau mai dăm la vreun proiect, excepţie făcând rectificările bugetare sau dacă o primărie se vedea în imposibilitatea de a cheltui banii şi atunci sumele se redistribuiau”, a declarat Udrea.

Fostul ministru a adăugat că este nefiresc să afle că banii se alocau preferenţial.

Relația cu subalternii

„E o falsă problemă că nu se făceau plăţi sau e exagerată dintr-un anumit motiv. Nu am cunoştinţă ca la proiectele Borsec şi Cavnic să fie întârzieri la plată pentru că le-am vizitat (...). Nu am cunoştinţă şi nu am avut nici atunci cine sunt constructorii domeniilor respective. Numele lor nu ajungeau în nicio situaţie pe masa ministrului, era treaba primăriei”, a mai susţinut Elena Udrea.

În legătură cu comisioanele date de firmele private pentru a fi favorizate, Udrea a declarat: „Am citit într-o notă a SRI despre relaţia pe care Adrian Gărdean ar avea-o cu Mihăilă, unul dintre directori. Se spunea că încerca să obţină avize cu ajutorul lui Anastasia (n.n. - secretar general în MDRT ). I-am chemat pe amândoi, lui Anastasia i-am atras atenţia cu privire la ce se vede şi pe Mihăilă l-am dat afară. Într-o altă notă se vorbea despre relaţia particulară a unui secretar de stat cu o societate comercială şi că exista suspiciunea de implicare şi susţinere a acestei firme în faţa reprezentanţilor ministerului. Ca urmare, l-am chemat şi pe el şi l-am dat afară”.