Dat în urmărire generală de Dan Şova, pe când era ministru al Marilor Proiecte, rămase în buna tradiţie românească în proiect, Dosarul tocmai a fost clasat, s-a aflat ieri, cam prea de dimineaţă. Citeam agenţiile de presă când văd ştirea că „procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 au clasat dosarul în care au fost efectuate cercetări în legătură cu dispariţia exemplarului original al contractului cu Bechtel”. Mă frec la ochi, îmi mai aprind o ţigară… Mai mă scarpin o dată în cap, ca olteanul, normal, cu mâna dreaptă după urechea stângă, în semn de solidaritate cu mintea întortocheată a Justiţiei din România.

Cum, mă vere, să se claseze o ţeapă de miliarde de dolari luată de statul român, când unii stau şi cinci ani şi mai bine la puşcărie pentru câte o deturnare, că nici furturi nu le poţi numi în condiţiile ăstea, de câteva zeci de mii de euro?

Cum nu găsesc răspuns, mă enervez aşa de tare că mă apuc să citesc mai departe, pe Agerpres: „Iniţial, dosarul a fost deschis de DNA, care apoi şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului Judecătoriei Sectorului 5. Dosarul a fost clasat deoarece pentru o parte din infracţiuni a intervenit prescripţia răspunderii penale. În august 2013, Dan Şova, la acea vreme ministru delegat pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine, a depus la DNA plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu privind protecţia informaţiilor clasificate, constând în lipsa exemplarului original al contractului de proiectare, construire şi finanţare a autostrăzii Braşov – Cluj – Borş, încheiat între statul român, prin CNADNR, şi compania americană Bechtel International Inc., precum şi a tuturor documentelor subsecvente acestui contract. Şova le cerea procurorilor să fie efectuate cercetări şi pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere, furt sau abuz în serviciu contra intereselor publice.

Plângerea a fost depusă după ce contractul original semnat în 2003 cu americanii de la Bechtel nu a fost găsit în urma verificărilor efectuate de Corpul de control al Guvernului, care a trimis notificări la şase dintre instituţiile statului pentru a identifica exemplarul original, printre care la CNADNR, Ministerul Transporturilor, Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine, Secretariatul General al Guvernului.

De asemenea, nici compania Bechtel International Inc. nu avea contractul original în limba română”.

Deja mă apucă fandaxia. Tot nu mi-e clar cum se poate muşamaliza o hoţie de nivelul ăsta , aşa că mă îndrept către alte surse deschise… Aflu că, pe 10 octombrie 2013, DNA şi-a declinat competenţa către Parchetul General. După doar o săptămână şi o zi, dosarul e trimis la Parchetul Sector 1. Acolo se odihneşte până pe 14 iulie 2014, după care ia drumul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5. Procurorii din „patria” lui Vanghelie decid că poate or fi mai competenţi poliţiştii de la Secţia 17, pe care îi pun să se ocupe de caz. Evident că, nefiind vorba de o cafteală ca în Ferentari, oamenii de ordine de la 17 s-au uitat lung la copertele dosarului până când procurorii de la care primiseră straniile documente decid că nu se mai poate face nimic şi, pe 30 septembrie 2015, decid să-l claseze.

Aş vedea deschiderea unui dosar, cu singurul scop de a se stabili cine plăteşte…