Rezonăm însă la unison că adevărata amenințare împotriva SUA vine din interior, dar știm și unii și alții că problema a fost pasată de la o administrație la alta. A zăgăzui America, sperând că latinii nu vor mai ajunge înăuntru, când ei deja sunt în cetate, e ca și cum ai muta cu degetarul Oceanul Atlantic în cel Pacific.

Ca America să fie înainte de orice,

era nevoie să subminezi cooperarea internațională consacrată de 44 de administrații anterioare? Era nevoie să retragi Statele Unite din Parteneriatul Trans-Pacific, din Consiliul ONU pentru Drepturile omului, din Acordul climatic de la Paris, din UNESCO?

Era necesar să recunoști oficial Ierusalimul drept capitală a Israelului, să muți acolo capitala SUA și să îndemni și celelalte state să-ți urmeze exemplul, aruncând în aer Acordurile de la Camp David și întreg procesul de pace construit cu migală în Orientul Mijlociu, vreme de o jumătate de secol? Să deteriorezi o rețea istorică și pragmatică de alianțe și instituții internaționale, fragilizând poziția Statelor Unite în lume? Să pui la îndoială valoarea NATO?

Să impui tarife comerciale împotriva Uniunii Europene? Să-ți exprimi întregul sprijin pentru guvernul saudit, ignorând și ridiculizând dovezile irefutabile că membri marcanți ai familiei regale saudite au fost direct implicați în asasinarea jurnalistului Jamal Khashoggi? Să sugerezi că SUA ar trebui să accepte anexarea Crimeei de către Rusia și să lauzi fără tăgadă politica înțeleaptă a lui Vladimir Putin?

Era inevitabil să-ți faci o curte bizantină, să-ți înșurubezi peste tot în administrație neamurile și cumetri? Să învrăjbești clasele sociale unele împotriva altora, să demonizezi presa, să abrogi obamacare, legea asigurărilor medicale?

Da, rămân în urma ta o serie de lucruri

bune pentru americani. Ai avut viziune economică și ai gândit ca un veritabil om al statului profund, sprijinit pe pilonii industriei de armament, atunci când ai vândut pe aproape 400-500 de miliarde de dolari niște amenințări geopolitice. Ai amorsat bomba iraniană până la punctul de a-ți exploda în mână de câteva ori, fără să se întâmple până la urmă nimic grav, înafara faptului că ai tranzacționat arme țărilor vecine cu Iranul, Emiratele și Arabia Saudita, de aproape 300 de miliarde de dolari.

Ai fi făcut orice să-ți iasă socotelile și ca inimitabil histrion ce ești, te-ai prins în hora aceea de fătălăi cu săbii în mână, dar ai trecut peste detaliile legate de genocidul saudit din Yemen, doar pentru a te vedea cu sacii în căruță. L-ai lins pe ceafă pe nebunul care conduce nefericita Coree de Nord, alimentându-i încrederea că rachetele lui pot distruge omenirea, până ce ai convins Japonia, care nu se poate muta din preajma Coreei, să-ți cumpere arme de 100 miliarde de dolari. Nici nu era nevoie să fluturi amenințarea rusească. Flancul de est al NATO, zidit implacabil pe frontiera geopolitică cu Rusia, a mai decartat încă aproape 100 de miliarde de dolari pe înarmare.

Rezonăm însă la unison că adevărata

amenințare împotriva SUA vine din interior, dar știm și unii și alții că problema a fost pasată de la o administrație la alta. Ești primul care a citit de fir a păr dosarul LAIF, neatins de democrați, primul care pune mâna pe mistrie și cărămizi, pentru a înălța ZIDUL. LAIF este o sinteză întocmită și updatată de comunitatea de informații, cu ingrediente furnizate din surse deschise, despre riscurile dispariției suprematistului alb, în favoarea hispanicilor și latino-americanilor. LAIF înseamnă „dosarul privind imigrația latino-americană” (LA) și impactul ei asupra albilor (C, de la caucazian – reprezentant al rasei albe), afro-americanilor (AA), hispanicilor (H) și amerindienilor (NA).

În acest context, hispanicii sunt americanii de minimum două generații, născuți preponderent în statele din sud, foste mexicane, de origine spaniolă, a căror limbă maternă, familială sau comunitară este spaniola. Frontiera poate fi interioară, extinsă sau spirtualizată. Pentru administrația Trump nu a existat un proces de spiritualizare a frontierei cu Mexicul, deși acesta este surprins de antropologi încă din 1933 și invocă un esperanto în formare al frontierei, spanglish, cât și o cultură a ei, texmex.

Nu înțelegem de ce conținutul LAIF este secret sau confidențial, de vreme ce am intrat în posesia sintezei lui, dar în circumstanțe asemănătoare ne place să-l cităm pe George Tenet, fostul director al CIA: „Unii beneficiari ai informațiilor sensibile spun că obțin mai mult din presa scrisă decât din rapoartele noastre de informații”.  Mai există un republican, Ronald Reagan, preocupat de controlul imigrației. În 1986, Reagan a semnat legea imigrației, care permitea ilegalilor intrați în SUA înainte de 1 ianuarie 1982, să solicite statutul legal, cu condiția să plătească taxe retroactiv, plus o amendă simbolică pentru trecerea frauduloasă a frontierei.

De amnistia Reagan au beneficiat 3 milioane de imigranți, după ce au plătit 185 de dolari fiecare, în contul taxelor și amenzilor. Trump a radicalizat dosarul imigrației. A demarat înălțarea unui zid de până la 10 metri înălțime pe frontiera cu Mexicul. A decis ca persoanele care au reușit să intre în Statele Unite fără documente valabile, să fie automat expulzate. În baza decretului semnat de Donald Trump, valabil până în iunie 2023, au fost deja expulzați 2,5 milioane de ilegali.

Costurile zidului sunt estimate la 15 miliarde de dolari. 5 miliarde au fost deja cheltuite în timpul mandatului, iar 10 urmau să fie împrumutate din bugetul Pentagonului. Lucrările au fost suspendate.

Ce a urmărit Trump când a insistat

să construiască un zid pe frontiera cu Mexicul? O simplă îngrădire a imigrației ilegale sau un obiectiv mult mai complex ce ține de fundamentele civilizației americane, așa cum o definim astăzi? Oare nu știa administrația Trump că toate zidurile – chinezesc, al sassanizilor, al lui Hadrian, al lui Constantin cel Mare – au fost străpunse de comerț, implacabile năvăliri sau spiritualizări ale frontierelor? Cifrele din dosarul LAIF sunt alarmante și arată că SUA se latinizează în ritm alert.

Dacă în urmă cu 12 ani în SUA trăiau 35 de milioane de latino-americani (LA), în 2019 cifra era dublă, adică 60,5 milioane, reprezentând 18,5% din totalul populației țării. La 1 iulie 2050, se preconizează că populația LA plus cea H (hispanică) va fi de 132,8 milioane locuitori, adică 30% din total. Dincolo de jumătatea secolului cifrele sunt de coșmar și se presupune că până în 2080, SUA vor fi o țară latino-americană, precum Brazilia sau Argentina, cu o minoritate a suprematiștilor albi, de cca 2-3% taman potrivită pentru a fi ținută într-o rezervație în care azi trăiesc amerindienii, și dintr-o posibilă minoritate afro-americană, de cca 10%, restul populației negre fiind deja asimilat de LA.

Seria de neliniști continuă în cascadă și nuanțează apocalipsa enunțată mai sus. Între aprilie 2000-iulie 2006, rata de creștere a populației LA a fost de 28,7%, în timp ce rata de creștere a populației C (albă) per total a fost de 7,2%, deci de patru ori mai mică.

Așadar, se dovedește că zidul lui Trump

este o parte a problemei, nu o soluție la problemă; fermentul latin este deja înauntru și lucrează intens. A zăgăzui America, sperând că latinii nu vor mai ajunge înăuntru, când ei deja sunt în cetate, e ca și cum ai muta cu degetarul Oceanul Atlantic în cel Pacific. Mai adăugați un amănunt ce dă vertije: începând din 2016, speranța de viață pentru populația LA și H este de 81,8 ani, mai mare cu 3,2 ani decât a albilor non-latini (C), de 78,6 ani.

Așa-zisul paradox latino-american are mai multe justificări în comunitatea oamenilor de știință, printre care migrația motivată de serviciile medicale către și dinspre SUA sau prezervarea unor stiluri de viață și comportamente sănătoase adoptate în țările de origine. La toate acestea, mai punctați încă un aspect: din cele 60,5 milioane de LA, înregistrate în 2020, 37 de milioane sunt mexicani; din patru mexicani unul este amerindian, adică american nativ, din strămoși emigrați din Asia în urmă cu 15.000 de ani, nu de albi care au început să sosească în Americi cu bocceluța în spinare, abia în ultimii 500 de ani.

În marea lor majoritate, cei 23% indigeni din populația de 128,6 milioane de locuitori a Mexicului nu trăiesc în rezervații, se mișcă liber și emigrează în mod predilect în SUA. Acasă la ei nu sunt oprimați, se bucură de toate drepturile, ba au dat și un președinte al Federației Mexicane, pe Benito Juarez, amerindian pur, din comunitatea zapotecă. În SUA, care au o populație de 328 milioane locuitori mai trăiesc doar 5,2 milioane de amerindieni, adică 1,6% din populație. Pământul lor a fost furat metru cu metru, în ciuda tuturor legilor și amendamentelor care s-au întrecut unele pe altele cum să-i protejeze mai bine.

Diferența dintre SUA și Mexic, cu privire la amerindienii care au supraviețuit, vorbește despre dimensiunile genocidului din Statele Unite. Americanii au dat 44 de președinți albi, unul singur afro-american și nici unul amerindian. Creșterea exponențială a populației latino-americane reînnoiește rădăcinile ei amerindiene, care n-au putut fi stârpite și răsar acum pe un sol nou, prin schimbarea de paradigmă a populației. Nu cred că acesta va fi sfârșitul civilizației nord-americane, însă aici poate fi un nou început al ei. Iată că dintr-o data, nu mai este suficient să fii wasp, adică alb, anglo-saxon și protestant, pentru a conduce America și lumea. Poți, tot atât de bine, să fii latino-american, să rămâi hispanic sau să veșnicești ca amerindian, rămânând în același timp american.