La Mondialul din 1990, organizat în Italia, Camerunul a devenit prima naţională africană calificată în sferturi de finală, unde a cedat dramatic în faţa Angliei (2-3 după prelungiri). „Leii neîmblânziţi” au obţinut trei victorii la acea competiţie: 1-0 cu Argentina, în meciul de deschidere, 2-1 cu România, tot în faza grupelor, şi 2-1 după prelungiri împotriva Columbiei, în optimi de finală.

Tataw a jucat şi la CM 1994, din SUA, unde Camerunul nu a trecut de faza grupelor, înregistrând şi o înfrângere cu 6-1 în faţa Rusiei.

La nivel de club, Tataw a evoluat mai ales în ţara sa, la Tonnerre Yaounde şi Olympic Mvolye, pentru a-şi încheia cariera în tricoul echipei japoneze Tosu Futures.

El a jucat la Tonnerre Yaounde din 1988 până în 1991 și pentru Olympic Mvolyé din 1992 până în 1994. Deși Tonnerre a fost unul dintre cluburile celebre din Camerun,  jucatorii evoluau pe un teren de pământ și un stadion fără dușuri sau vestiare. În 1991, Tataw câștiga 60 de lire sterline pe săptămână, plus încă 100 de lire sterline pe săptămână de la Cameroon Radio Television.

În octombrie 1990, Tataw s-a alăturat echipei Queens Park Rangers din prima clasă a Ligii de fotbal engleză. S-a raportat că a fost „amuzat” de experiență.

El a fost târât din mașină și bătut de patru oameni înarmați cu câteva zile înainte de finala Cupei Camerunului din 1992 împotriva lui Diamant Yaoundé. El a revenit la meci și a jucat bine, echipa sa câștigând la lovituri de pedeapsă.

În 1995, s-a alăturat Tosu Futures din Japonia. A devenit primul fotbalist african care a jucat pentru un club profesionist japonez.

Cauza decesului nu a fost făcută publică deocamdată.