Povestea a doi români, Emeric Gyorkei şi Alexandru Borla, mecanici auto în statul american Tennessee, este relatată în ediţia astăzi a publicaţiei Johnson City Presse.

Jurnaliştii americani reiau firul poveştii, care a început în România, în urmă cu 50 de ani şi se continuă, acum, în Statele Unite ale Americii, în oraşul Johnson City.

Originari din Valea lui Mihai, din judeţul Bihor, la numai câţiva kilometri de graniţa cu Ungaria, cei doi au fost prieteni pe vremea când aveau 10 ani. Amândoi aveau o pasiune pentru mecanică şi petreceau ore întregi în atelierul de fierărie al familiei lui Gyorkei. Tatăl lui Emeric i-a învăţat pe cei doi această meserie, până când băieţii au împlinit 11 ani.

În 1957, familia lui Borla a decis să scape de regimul comunist şi să plece în Occident, prin intermediul unei cunoştinte care lucra la frontieră. Astfel, au reuşit să treacă graniţa în Ungaria. Din acel moment, legătura între Emeric Gyorkei şi Alexander Borla s-a rupt, ca urmare a pericolului la care ar fi fost supus Gyorkei, dacă ar fi continuat corepondenţa cu prietenul său, fugit din ţară.

În căutarea avioanelor americane

Chiar şi aşa, familia lui Gyorkei a avut de suferit de pe urma regimului comunist, prin faptul că deţineau un atelier propriu. Autorităţile au descins, de trei ori, la atelierul de fierărie din Valea lui Mihai, confiscând toate utilajele, dar de fiecare dată, tatăl lui Emeric şi-a reluat activitatea.

Jurnaliştii americani redau chiar o întâmplare din familia Gyorkei, în care un fotograf l-a pozat pe tatăl lui Emeric uitându-se spre cer şi a oferit ca explicaţie aşteptarea avioanelor americane, pentru a lansa un atac.

Între timp, familia lui Borla a ajuns în Statele Unite, în 1960. Alexandru Borla s-a încris la un liceu din Queens, din New York, şi prin cunoştinţele sale privind mecanica motoarelor Volkswagen, acumulate de la şcolile tehnice din Europa pe care le-a urmat, în timpul călătoriei sale peste Ocean, şi-a găsit, cu uşurinţă, o slujbă cu jumătate de normă. Atelierul respectiv se ocupa de maşinile Volkswagen, la modă în acea perioadă în SUA, astfel că afacerea s-a dovedit un succes.

La terminarea liceului, românul a reuşit să cumpere acel atelier şi a continuat să îl dezvolte. Astfel, a ajuns să deţină prima reprezentanţă Honda de pe Coasta de Est.

În 1976, a început o afacere, Borla Performance Industries, în cadrul căreia se realizau diverse componente pentru maşinile Rolls-Royce şi Bentley. Compania lui Alexandru Borla s-a dezvoltat treptat şi a ajuns să realizeze şi componente pentru avioane, de înaltă calitate. În anul 1983, românul decide să mute firma în California, iar anul trecut a făcut din nou acest pas, când a relocat compania în oraşul Johnson City, din statul Tennessee, în partea estică a Statelor Unite.

Ambiţia de a lua viaţa de la capăt

Până la căderea comunismului, Emeric Gyorkei a lucrat la o întreprindere din România, iar în 1991 a început să îl contacteze pe Borla, la unul dintre birourile acestuia, din Budapesta, în Ungaria. La scurt timp, Emeric s-a mutat, împreună cu familia, în Canada, iar ulterior a obţinut o slujbă la compania prietenului său, în California, iar de atunci lucrează împreună.

Emeric Gyorkei a recunoscut în ziarul Johnson City Presse faptul că cei aproape 50 de ani petrecuţi în comunismul din România şi-a pus amprenta asupra sa. "În momentul în care am plecat din România, engleza mea era zero. Ştiam că trebuie să învăţ această limbă, într-un timp scurt, şi de aceea am ales să ma duc la cea mai bună şcoală pe care am găsit-o, în Thousand Oaks, California. A fost dificil, dar am învăţat pentru că ştiam că este important. Dacă urma să locuiesc în SUA trebuia să ştiu să vorbesc limba engleză", a mai precizat acesta.

La rândul său, Alexandru Borla a precizat că nu i-a acordat un loc de muncă lui Emeric doar pe baza prieteniei dintre ei, ci pentru că îi valorează tehnica tradiţională deprinsă în copilărie, şi apoi, în timpul anilor de experienţă în întreprinderile româneşti din perioada comunistă, prin care realizează acele utilaje de care compania lui Borla are nevoie în activitatea pe care o întreprinde. "Aceste unelte sunt cele care fac toţi banii".

La vârsta de 63 de ani, Gyorkei este responsabil de realizarea acestor utilaje. Consideră că este prea târziu să înceapă altceva, dar este bucuros că poate asigura copiilor săi, Rudolph Robert, de 25 de ani, şi Kinga, de 23 de ani,  posibilitatea de a-şi urma propriile vise.