Doi fraţi gemeni s-au despărţit: unul a fost lansat în spaţiu şi a ajuns pe Staţia Spaţială Internaţională, unde va petrece un an de zile. Celălalt a rămas acasă. NASA intenţionează să facă studii comparative între cei doi fraţi pentru a înţelege mai bine care sunt problemele care ne afectează în spaţiu; probleme care vor avea un impact enorm în planificarea următoarelor misiuni spaţiale, cum ar fi un eventual zbor spre Marte.

La sfârşitul lunii martie a acestui an a început o misiune extrem de interesantă a unui american şi a unui rus pe Staţia spaţială Internaţională – ISS. Nu atât datorită faptului că ISS va găzdui oameni; acest fapt nu mai este o surpriză, întrucât la bordul ISS-ului au fost deja mulţi astronauţi şi cosmonauţi. Recordul va fi în acest caz legat de perioada pe care Scott Kelly (numele astronautului american) şi Mikhail Kornienko (cosmonautul rus) îl vor petrece în spaţiu: un an de zile! De obicei durata unei misiuni pe ISS este de 6 luni – de data asta însă cei doi vor rămâne în spaţiu, la circa 400 km faţă de suprafaţă Pământului, 12 luni.

După circa 6 ore de zbor la bordul Soyuzului, pe 28 martie 2015 la ora 1:33 GMT Kelly şi Kornienko, împreună cu un alt cosmonaut rus (Gennady Padalka) au ajuns pe ISS. Padalka va rămâne acolo doar 6 luni.

Această misiune nu este un record absolut, întrucât acum circa 20 de ani cosmonauţii ruşii au petrecut perioade mai îndelungate la bordul platformei spaţial Mir. Valeri Polyakov a stat pe Mir 437,7 zile în anii 1994-1995!

De dată asta însă se vor efectua studii detaliate asupra stării de sănătate ale celor doi curajoşi.

În plus, pentru prima dată în istoria misiunilor spaţiale, se va putea efectua o confruntare directă cu cineva care a rămas acasă: este vorba despre fratele geamăn a lui Scott Kelly, şi anume Mark Kelly (care era la rândul lui un astronaut, însă s-a retras din activitate în 2011).

Ce anume se întâmplă cu organismul în condiţii de micro-gravitate, ce cea de pe ISS? Se ştie că în această situaţie oasele pierd din densitate, devenind fragile iar muşchii slăbesc. Este acesta motivul pentru care cei de pe ISS fac o serie de activităţi sportive care să îi menţină cât de cât în formă. Acum circa 20 de ani cei care se întorceau din spaţiu de multe ori nu mai aveau nici puterea să meargă – având muşchii atrofizati şi oasele în pericol de rupere.

Vor fi efectuate inclusiv studii asupra ochilor, întrucât se pare că aceştia suferă în spaţiu datorită creşterii de presiune legate de redistribuirea fluidelor în organism atunci când nu mai simt atracţia gravitaţională.

Va fi studiat sistemul imunitar – cum se comportă acesta în spaţiu? Ce efecte are radiaţia cosmică asupra ADN-ului? Poate acesta suferi daune mai mari decât pe Terra?

Faptul că se vor putea confruntă datele celor doi fraţi este deosebit de util şi de important – întrucât vor fi puse în evidenţă mai bine efectele datorate absenţei forţei gravitaţionale şi a altor condiţii din spaţiu.

Acest studiu va fi foarte util atunci când vor fi programate zborurile lungi în spaţiu: un astfel de zbor este cel care ne-ar putea duce pe Marte. Acesta ar avea o durata de circa 3 ani (dus-întors, cu o perioadă de studii asupra Planetei Roşii). Ceea ce vom învăţa studiind cei doi fraţi va fi deci foarte util.

Un fapt curios: când se va întoarce pe Terra, după un an la bordul ISS-ului, ţinând cont de efectele teoriei relativităţii a lui Einstein, Scott Kelly va fi mai tânăr cu câteva miliseconde decât Mark Kelly; pe de altă parte, însă, daunele pe care ar putea să le sufere după o perioadă aşa lungă în spaţiu ar putea să-l îmbătrânească din punct de vedere biologic mult mai mult.

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro