Părinţii şi bunicii erau în sufragerie - sub altă "ploaie de gloanţe". Deşi au trecut prin grele încercări de sănătate, umilinţe din partea "naşilor de tren" care îi luau la mişto când prezentau carnetul de revoluţionari, iar drepturile şi le-au primit doar pe jumătate, acum privesc senini înapoi şi nu dau vina pe nimeni.

Doi fraţi, de cinci şi 11 ani, au fost împuşcaţi pe 23 decembrie 1989. Se jucau în casă, împreună cu ceilalţi doi fraţi ai săi. Acum locuiesc în acelaşi apartament în care au fost împuşcaţi, iar urmele gloanţelor încă se văd pe zidurile din afara imobilului. În camera în care au fost împuşcaţi copiii doarme mama lor. Iar când văd militarii de vizavi, din unitatea care s-a tras asupra lor la Revoluţie, potrivit raportului întocmit de procurorii, nu simt ură. "Eu am fost împuşcat o dată, fratele meu de două ori" Constantin Barbu a fost împuşcat odată  în mână, iar fratele lui, Alexandru, de două ori în abdomen. "Aveam cinci ani. Îmi aduc aminte că eram cu fraţii mei în cameră şi ne jucam. Nu mi-am dat seama ce se întâmplă. Am simţit că mă arde mâna şi am văzut-o pe mama, că a început să urle şi m-a luat în braţe. A alergat cu mine pe scări. I-a rugat pe vecini să sune la ambulanţă, noi nu aveam telefon. Pe fratele meu nu l-au văzut decât după, pentru că şchiopata şi nu plângea, deşi a fost împuşcat de două ori", a povestit, pentru EVZ, Constantin. Nicolae Dide trimitea împuşcaţii la recuperare în străinătate După ce au ajuns la Spitalul Griviţa, aici a rămas Alexandru, iar pe Constantin l-au trimis la Grigore Alexandrescu, unde i s-a montat o tijă, dar corpul nu a suportat-o. Aceasta a fost scoasă, apoi a plecat împreună cu mama lui în străinătate, ca să se trateze. "Am avut noroc cu Nicolae Dide. Era la un birou, în 1990, şi îi repartiza în străinătate pe cei care aveau nevoie de tratament. M-a întrebat şi pe mine şi pe mama unde vreau: Italia, Franţa... Am zis Italia. Ne-a trimis la o clinică din Napoli. Apoi, am făcut recuperare în ţară până în clasa a II-a - a III-a", a mai spus băiatul, care are acum 27 de ani şi o cicatrice imensă pe braţul stâng din cauza împuşcăturii. Este relaxat şi nu poartă ranchiună nimănui. Nici măcar liderilor revoluţionarilor care l-au prostit în ceea ce priveşte drepturile lui şi nici pe controlorii de tren care nu îl cred revoluţionar. "Ne-au dat câte 5.000 de metri pătraţi în extravilan, în loc de 10.000" Deşi nu se dă în vânt după drepturile revoluţionarilor, părinţii lui, pentru că el era minor la acea vreme, s-au ocupat şi au fost la Asociaţia de Revoluţionari de la Primărie şi au cerut drepturile pe care le au, conform legii, cei care deţin carnet de revoluţionar. "Am primit câte 5.000 de metri pătraţi undeva pe austostrada Bucureşti- Piteşti, în loc de 10.000. De spaţii nici nu se pune vorba, dacă nu ai pile, nu primeşti. În ceea ce priveşte facilitatea de a circula gratuit cu trenul, de fiecare dată trebuie să dovedesc că sunt revoluţionar, le arăt chiar şi cicatricea câteodată. Sunt sceptici, dar capsează biletul, nu au ce face", a povestit tânărul. "Procurorii spun că s-a tras din unitatea militară de vizavi" Întrebat cine a tras în ei, Constantin spune ce au constat procurorii. În acte scrie că s-a tras din unitatea militară situată vizavi de blocul lui din cartierul Ghencea. "Noi stăm la etajul opt. S-a tras de jos, se vede. În sufragerie a fost un proiectil mai mare, şi acum se vede urma în zid pe afară. La noi în cameră, unde ne jucam, au intrat gloanţele prin geam, fiind ricoşate din balustrada balconului", a mai povestit Constantin. Mama lui doarme acum în camera în care cei doi copii au fost împuşcaţi şi nu vorbeşte niciodată rău de unitatea militară de vizavi. Nu pentru că i-ar fi frică, ci pentru că ştie că nu are nimic de câştigat sau de pierdut. Totuşi, Constantin se gândeşte să dea în judecată statul pentru a lămuri incidentul care i-a marcat viaţa lui şi a fratelului său, Alexandru. Constantin a ajuns bucătar, Alexandru- escortă transport valori "M-am gândit ce să fac, pentru a putea să mă descurc cu mâna pe care nu o puteam folosi cum trebuie. Am făcut şcoală de bucătari şi m-am angajat. Meseria m-a ajutat să îmi fac mâna mai agilă, să o pot folosi mai mult. Fratele meu a avut noroc că nu a rămas cu sechele. Lucrează la o firmă care transportă valori", a povestit Constantin Barbu. În schimb, Constantin lucrează la un restaurant renumit din Capitală şi prepară atât mămăligă, cât şi mâncăruri sofisticate. CITIŢI ŞI:

• MOMENTUL ADEVĂRULUI exclusiv în EVZ: A fost revoluţie sau lovitură de stat?
• OPERAŢIUNEA "VOALUL NEGRU": Cum l-a lăsat Securitatea din braţe pe Ceauşescu
• Mărturia care aruncă revoluţia în aer. Petre Roman: "Teroriştii au fost o diversiune!"
• Ion Cristoiu, atac dur la părintele FSN: "Iliescu a inventat Revoluţia ca să-şi ascundă morţii!"| VIDEO
• Băsescu despre Revoluţie: "Toate oraşele se fac oraşe-martir. Am ajuns la o penibilitate ieşită din comun"