Medicul Elena Lăţcan este ultima speranţă pentru pacienţii desfiguraţi după un accident sau după extirparea unei tumori.
Un medic român specializat în Israel reconstruieşte diverse părţi ale corpului, în special zona feţei, atunci când alţi medici nu mai pot face nimic. Specialistul foloseşte proteze din silicon care imită aspectul şi culoarea pielii. Tehnica prin care construieşte aceste proteze a învăţat-o în Israel, iar cea prin care le fixează în Suedia, chiar de la doctorul care le-a inventat, profesorul Branemark. Astfel de dispozitive nu sunt acoperite din bugetul asigurărilor de sănătate şi pot ajunge la câteva sute de euro. Specializată în Israel, Suedia, Anglia şi Italia Sute de pacienţi ajung anual la doctorul Elena Lăţcan, după ce doctorii plasticieni, chirurgii generalişti sau oncologii nu le mai pot reface chirurgical părţi din corp care le lipsesc. Sunt persoane născute fără porţiuni din urechi sau care au părţi semnificative din corp îndepărtate în urma unei tumori. Alţi pacienţi vin după accidente care i-au lăsat fără degete sau nas. Sunt şi persoane, însă, care vin pentru proteze auditive. Pentru a învăţa să fabrice şi să pună astfel de proteze, doctorul a avut nevoie de specializări în Israel, Suedia, Anglia şi Italia. La bază medic orelist, Elenei Lăţcan i-a fost uşor să înveţe de la colegii israelieni, în primul rând, cum să pună proteze în zona feţei. „Sunt oameni care au cancer de piele în această zonă şi au suferit pierderi mari de ţesut, iar metodele chirurgicale obişnuite din chirurgia plastică nu mai pot fi folosite. În alte ţări, chiar se recomandă să nu se acopere zona de unde s-a extirpat o tumoră cu ţesut luat din altă parte a corpului, pentru că tumora poate creşte la loc. În schimb, o proteză poate fi scoasă ori de câte ori medicul vrea să se uite dacă tumora a evoluat, iar pacientul este scutit de un nou stres anestezic şi operator“, spune medicul Elena Lăţcan. Domeniul în care profesează, reabilitare protetică auditivă cranio-facială şi a corpului, este nou în ţara noastră. În lume, se foloseşte curent de aproape 30 de ani, spune specialistul. Operează oriunde i se cere ajutorul Elena Lăţcan fabrică protezele de silicon şi le aplică în cabinetul ei. Operaţiile, atunci când sunt necesare, le face la spitale din Bucureşti sau la diferite spitale din ţară, unde este solicitată.
În cazurile mai dificile, doctorul cere ajutor şi colegilor care au învăţat-o meserie din Israel. „Lucrez şi cu un psiholog, pentru că persoanele cărora le lipsesc părţi din faţă (nas, ochi) sunt puternic afectate psihic“, spune doctorul. De aceea, protezele nu au numai un rol funcţional, cum se întâmplă în cazul protezelor auditive, dar şi ajută pacienţii să se integreze în societate. „Oamenii cu aceste defecte, fie din naştere, fie dobândite, tind să se marginalizeze. Protezele le dau încredere în ei“, adaugă specialistul.
POVESTE „Proteza mă va scăpa de întrebările curioşilor“ B.C, unul dintre pacienţii doctorului Lăţcan, a primit diagnosticul de cancer de piele în urmă cu 15 ani. „Aveam o aluniţă mai mare pe partea stângă a nasului, care s-a rupt într-o zi“, spune bărbatul, pensionat acum pe caz de boală. Au urmat operaţiile în ţară: şi-a pierdut întâi o parte din nas, apoi un ochi. Când medicii români au vrut să-i scoată şi cel de-al doilea ochi, a plecat pe cont propriu în SUA. Medicii i-au salvat ochiul, însă l-au lăsat fără o mare parte din faţă. „Proteza mă va scăpa de întrebările curioşilor. M-am săturat să mă întrebe lumea în tramvai de ce port un bandaj atât de mare pe faţă. Mai sunt bătrâni care simpatizează cu mine şi îmi zic că şi ei au făcut o operaţie de cataractă“, spune bărbatul. Mai are puterea de a face haz de necaz de cum va arăta cu proteza. „Asta e, cancerul este o boală care afectează oameni din întreaga lume. Cât timp mai am un ochi, sunt mulţumit“, spune bărbatul. CV Elena Lăţcan > medic primar ORL, competenţa „Chirurgia reconstructivă, reabilitare protetică oro-maxilo-facială“; > 1996, perfecţionare la Spitalul Universitar „Hadassah“, Ierusalim, Israel; > 2001, perfecţionare la Spitalul Universitar „Sahlgrenska“, Gotenburg, Suedia; > 2000, perfecţionare la Spitalul din Essex, Anglia; > 2004, perfecţionare la Spitalul Civico-Palermo, Italia; > colaborează cu clinici universitare din ţară (Bacău, Timişoara, Iaşi, Braşov) şi din străinătate (Spitalul Universitar „Hadassah“, Ierusalim).
Recomandările noastre
