Narcisa Iorga, fost membru al CNA trimis în judecată pentru acordarea licenței postului TV Giga TV, deținut în trecut de Gheorghe Ștefan, a împărtășit traumele provocate de procurorii DNA în urma audierilor.
Se înmulțesc mărturiile celor care au fost cercetați și audiați în mod abuziv de către procurorii DNA. Ultima înscrisă pe listă este Narcisa Iorga, fost membru al CAN și care a fost protagonista unor stenograme incendiare în urmă cu doi ani, când discuta cu Gheorghe Ștefan despre acordarea licenței postului Giga TV.
La doi ani distanță, Iorga a decis să ofere detalii despre modul în care se desfășurau discuțiile cu procurorii DNA. Rândurile sunt cutremurătoare.
“Când crezi în statul de drept, mergi cu capul sus în fața unui procuror. Ai convingerea că el știe și respectă legea, că nu va face nimic în afara ei și nici împotriva ta. Când ești un astfel de om și mergi la audieri, îți pui sufletul pe masa procurorului. Te miri că nu pricepe chestiuni simple legate de domeniul pe care tu îl stăpânești și încerci să-i explici, mizând pe faptul că omul nu are de unde să știe chichițele fiecărei legi din miile aflate în vigoare.
El începe să țipe la tine și te face mincinos. Se ridică în picioare și-ți rânjește, lăsând să i se vadă punțile de sârmă între dinți și măsele. Strigă și la avocat să-și țină gura, dacă nu vrea să fie dat afară din birou și amendat. Te tratează ca pe un josnic criminal. Dacă ești stăpân pe tine și te consideri nevinovat, îi ții piept, afișezi un zâmbet și încerci să-l calmezi. Nici vorbă! Începe să-ți arunce în față câți a băgat el la pușcărie și te întreabă repetat, ca scos din minți, dacă ”te riști”.
Un an de zile nu ți se mai întâmplă nimic. Apoi te cheamă iar. Mieros, îți propune o înțelegere, de recunoaștere a vinovăției. Îi spui că nu ești vinovat, ce să recunoști?! Cuuum? Nu-i vine să creadă că-i respingi oferta de trei-șase luni cu suspendare. Începe să urle că ești vinovat. Îl întrebi, cu zâmbetul care acum știi că-l enervează, de ce te mai trimite în judecată. Să te trimită direct la închisoare. Îți spune că mai bine-ți puneai cenușă-n cap și te privește cu ură.
Trimite rechizitoriul întâi la ziariștii care servesc patria. Îl obții și tu, tot de la ei, în aceeași zi, prin e-mail. Prin poșta clasică, îl primești, dar după vreo zece zile, într-un plic zdrențuit și lipit cu scoci pe ici-pe colo, pe la rupturile mai mari. Între timp, tu ești făcut harcea-parcea. Nu-ți vine să-ți crezi ochilor. Procurorul spune că ai avut o atitudine nesinceră. De ce? Pentru că ai afirmat tot timpul că ești nevinovat. Tare! Spune că un document important din dosar are ”doar o pagină și jumătate”. Documentul are, în realitate, trei pagini. Oricum, de când contează dimensiunea unui document? Eu mă gândeam că esențial este conținutul, iar nu numărul paginilor. Spune că nu există documente, care, în fapt, există, puse în dosar chiar de el. Ia cu copy-paste fragmente din declarații de martori care se referă la alte cazuri relatate, nicidecum la cel în cauză. Modifică transcrieri de interceptări. Ca-n bancul cu mutatul cadavrului de pe Academiei. Doar ca să-i iasă dosarul. Dacă recunoșteai, îi ușurai enorm misiunea.
Povestea nu e o ficțiune. Dacă vrea, Inspecția Judiciară poate cere înregistrările video ale audierilor. Procurorul este unul dintre cei trei cercetați de CSM pentru Ordonanța 13. Văd ziariști care le iau apriori apărarea. Nu-și pun niciun semn de întrebare în privința procurorilor. Apriori, procurorii au dreptate, restul sunt borfași. Eu nu sunt borfaș. Sunt doar un om care a avut ghinionul să cunoască un astfel de procuror. Dumneavoastră credeți pe cine vreți! Eu am curaj să spun că ziariștii care apără astfel de oameni, fără să-și pună niciun fel de întrebare, nu sunt ziariști. Sunt soldați.”
Recomandările noastre
