Pe lângă interpretări alese pe sprânceană şi un scenariu spumos, filmul merită toţi banii pentru modul în care, sub o aparenţă clasică, reinventează o specie cinematografică.

Un monarh moare, altul abdică din cauza unei femei. Europa se confruntă cu tensiunile ce preced al Doilea Război Mondial. Iar cel care va ocupa tronul Marii Britanii în aceste circumstanţe va asista neputincios la destrămarea imperiului victorian. Toate aceste chestiuni rămân periferice în "Discursul regelui": regizorul Tom Hooper şi scenaristul David Seidler preferă să se concentreze asupra defectului de vorbire al monarhului George al VI-lea, poreclit Bertie (Colin Firth), pe care el încearcă să-l combată cu ajutorul reginei (Helena Bonham Carter) şi al unui "specialist" australian, pe numele său Lionel Logue (Geoffrey Rush).

Deţine personalităţi reale pe post de personaje, o progresie cronologică, o regie discretă şi un star în rolul principal, abordarea este în parte psihologică, inclusiv celebra traumă din copilărie, deci "Discursul regelui" prezintă grosul caracteristicilor unui biopic.

Ceea ce îl scoate în evidenţă este o inteligentă manipulare a convenţiilor acestei specii: inversează principiul meritocraţiei. Biopicul clasic hollywoodian pornea din copilăria unui om mărunt, eventual şi sărac, înzestrat cu un talent săritor în ochi, apoi făcea cronica măririi şi decăderii sale, numai pentru a-l izbăvi cumva în final, opţiunile de redempţiune variind de la viaţa de familie la o carieră încheiată glorios. Or, în "Discursul regelui", nu ai parte de incursiuni în copilăria regelui decât la nivelul dialogurilor dintre acesta şi presupusul logoped.

Acţiunea filmului include ascensiunea la tron a lui Bertie, numai că el simte că nu o merită şi că nu e pregătit pentru ea ("Nu înţeleg nimic din toate astea, sunt doar un ofiţer naval!", spune Firth la un moment dat).

Talente speciale? Bertie are un suflet bun, o limbă ascuţită - dialogurile cu Lionel sunt savuroase - şi o imaginaţie bogată, reflectată în comportamentul faţă de fiicele lui, dar filmul nu-i relevă vreo capacitate de a guverna. Iar aici e meritul lungmetrajului: reuşeşte să-i dea suflu dramatic unei lupte cu bâlbâiala în contextul în care un conflict armat mondial pândeşte după colţ.

<iframe title="YouTube video player" width="560" height="345" src="http://www.youtube.com/embed/pzI4D6dyp_o" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Martin Harris s-a declarat mulţumit de filmul lui Hooper FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢU

OPINIA OFICIALĂ

Un monarh cu simţul umorului

"Regina-mamă, pe care o interpretează Helena Bonham Carter, a murit acum câţiva ani. Ea a fost o persoană cunoscută şi îndrăgită de toţi englezii. Nu cred că era sarcastică, dar avea un excelent simţ al umorului. Era scoţiancă şi a reprezentat un sprijin extrem de important şi pentru soţul ei, şi pentru fiica ei, Regina Elisabeta. Dar, pentru majoritatea celor din generaţia mea, George al VI-lea, care a murit în 1952, a fost o necunoscută. De aceea mă bucur că «Discursul regelui » recuperează această poveste", a declarat pentru EVZ Martin Harris, ambasador al Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

"Discursul regelui" (14 nominalizări la premiile BAFTA şi 12 nominalizări la Oscar) are premiera românească pe 11 februarie.