Cantitatea de dioxid de carbon din atmosfera Pământului a atins apogeul, urcând la 419 părți pe milion (ppm) în luna mai, potrivit oamenilor de știință de la Institutul de Oceanografie Scripps și de la Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA).

Dioxidul de carbon este un gaz cu efect de seră de lungă durată produs de diferite activități umane, cum ar fi arderea combustibililor fosili, defrișările și agricultura.

Este cea mai mare cantitate de CO2 de când au început să fie înregistrate date fiabile, în urmă cu 63 de ani. Dovezile arată că a fost înregistrat un vârf, cu mult înainte de începerea istoriei umane.

Rata de creștere a arătat că în condițiile încetinirii economice induse de pandemie, nu s-a înregistrat nici un impact perceptibil al ratei de creștere, au precizat oamenii de știință.

Nu numai că CO2 este acum la cele mai înalte niveluri din istoria omenirii, dar acest nivel a fost doar în epoca pliocenă, între 4,1 și 4,5 milioane de ani în urmă.

Datele obținute din înregistrările eșantioanelor de gheață și din alți indicatori arată cum era Pământul la acea vreme. Iar aceste date transmit un avertisment puternic pentru viitorul nostru pe această planetă, spun oamenii de știință.

Nivelul mediu global al mării, de exemplu, a fost cu aproape 27 de metri mai ridicat în timpul Pliocenului decât este astăzi, în timp ce temperatura medie globală a fost cu aproximativ 7 ° F peste cea din era preindustrială. Studiile arată și că păduri mari au fost situate în zone din Arctica, unde acum este tundra.

Rata de creștere a nivelului de CO2 a devenit extrem de rapidă

Planeta a trecut prima dată pragul de 400 ppm în 2013, dar a durat doar opt ani pentru a urca spre nivelul de 420 ppm. Este un indicativ al modului în care țările nu au reușit până acum să îndrepte curba emisiilor în jos pentru a încetini și, eventual, a inversa încălzirea globală.

Cifrele privind concentrația de CO2 pot părea abstracte, dar acestea corespund riscului unor puncte de vârf în sistemul climatic care ar avea consecințe sociale profunde, cum ar fi topirea stratului de gheață din vestul Antarcticii.

Numeroase studii arată că, cu cât sunt stabilizate concentrațiile mai scăzute de CO2, cu atât sunt mai mari șansele ca schimbările climatice să fie mai ușor de gestionat pentru societate și pentru sistemele naturale ale planetei.