Acum 22 de ani, Dan Otto Surulescu, tatăl lui Daniel Surulescu, actualul director al Companiei Naţionale a Huilei, primea "ultimul avertisment", după două explozii cu 25 de morţi la Vulcan.
În 21 martie 1986, două explozii de gaz metan zguduiau Mina Vulcan din Valea Jiului. Nu mai puţin de 17 ortaci îşi găseau sfârşitul, într-un dezastru similar celui petrecut sâmbăta trecută la Mina Petrila. A doua zi, alţi opt oameni, specialişti coborâţi pentru a afla cauzele accidentului, erau ucişi de o a doua deflagraţie.
Ironia sorţii, la acea vreme, directorul general al Combinatului Minier Valea Jiului şi, totodată, cel identificat de regimul de la acea vreme ca fiind unul dintre principalii responsabili era Dan Otto Surulescu, tatăl lui Daniel Surulescu, actualul director al Companiei Naţionale a Huilei (CNH). Şi similitudinile merg mai departe. Cum poziţia lui Daniel Surulescu este pusă în discuţie zilele acestea pentru dezastrul de la Petrila, cei din conducerea PCR au discutat în urmă cu 22 de ani să-l atenţioneze cu un „ultim avertisment“ pe tatăl lui, pentru morţii din Mina Vulcan. EVZ vă prezintă povestea accidentului din 1986, prin ochii lui Cristian Dinescu, unul dintre personajele cu funcţie în zonă atunci. Actualul şef al CNH, Daniel Surulescu, fiul fostului director al Combinatului Minier Valea Jiului, a evitat o discuţie pe acest subiect, în ciuda insistenţelor EVZ.
„Ca pe vremuri, plin de Securitate“
21 martie 1986. Cristian Dinescu, director tehnic la Exploatarea Minieră Vulcan la acea vreme, se afla într-o vizită de lucru în zonă, când a fost anunţat că a avut loc prima explozie la mină. Când a ajuns acolo, „era ca pe vremuri“: „Plin de Securitate! Inclusiv ăia de la Bucureşti ajunseseră înaintea mea. A venit şi domnul Dan Otto Surulescu şi am început să chem salvatorii“. A doua zi a lovit a doua explozie. „Şi să vezi ironia sorţii“, zice Dinescu: în a doua explozie au murit „cei mai mari specialişti din Ţara Românească, oameni de la institut. A murit şi unul care era locotenent sau un grad mai mic la Securitate“.
Anchetă extrem de dură
În zilele de după accident, a urmat ancheta Securităţii. Veneau la Dinescu acasă, îl duceau în birouri la mină şi îl luau „ca pe vremuri“. „Nu dur. Mai mult decât dur. Apoi a venit Ilie Verdeţ şi le-a zis să mă lase în pace. Verdeţ e originar din Petrila, a lucrat la mină şi el era singurul care mai ştia despre ce e vorba. Eu le-am zis: «Cum să-i omor eu, domnule, că eu ţin mai mult la ăia decât la mine!». Şi m-au torturat aşa vreo două săptămâni şi apoi vreun an de zile ascultau ce vorbeam la telefon. Ajunsesem ca, atunci când ridicam receptorul, să zic mai întâi «Te bag în p…a mă-tii» şi după aia vorbeam!“, povesteşte Cristian Dinescu.
Tovarăşul Surulescu, ultimul avertisment
Mai 1986. Evenimentele de la Mina Vulcan ajungeau pe masa regimului comunist. Cristian Dinescu era considerat printre principalii vinovaţi, iar pe numele său era deschisă o anchetă penală. Peste un an avea să primească o sentinţă de trei ani de închisoare, însă „cu noroc“, după cum recunoaşte, a scăpat de pedeapsă: Ceauşescu a dat un decret prin care cei cu pedepse mici au fost graţiaţi. Dan Otto Surulescu, tatăl actualului director al Companiei Naţionale a Huilei, la acea vreme director general al Combinatului Minier Valea Jiului, primea „un ultim avertisment“, însă îşi păstra funcţia.
„Răspunderi deosebite revin conducerii Combinatului Minier Valea Jiului, îndeosebi directorului general Surulescu Dan Otto şi directorului tehnic Costinaş Benone, pentru neasigurarea măsurilor de organizarea aplicării normelor tehnologice (…) şi măsurilor de prevenirea încălcării regulilor de securitatea muncii (…). Propunem ca tovarăşul Costinaş Benone să fie destituit din funcţie, iar tovarăşului Surulescu Dan Otto să i se dea un ultim avertisment“, prevedea raportul.
Directorul Minei Vulcan şi şeful sectorului în care s-au petrecut nenorocirile au fost destituiţi, iar artificierul, care ar fi întocmit o serie de documente false după explozie, a fost arestat. „Superman“ al minei
20 noiembrie 2008. La 22 de ani de la tragedia de atunci, conducerea Minei Vulcan a rămas tot „în familie“: directorul întreprinderii este Dan Iosif Surulescu, nepotul lui Dan Otto Surulescu şi vărul primar al lui Daniel Surulescu. Acum în vârstă de 65 de ani, Cristian Dinescu crede că, înainte de 1989, regimul îi sancţiona pe şefi, dar nu avea înlocuitori pentru a putea lua în discuţie demiterea conducerilor. A fost şi cazul lui Dan Otto Surulescu, pe care Dinescu îl numeşte „un superman“ al minei. „Eu în 20 de ani am avut doar doi şefi la care le-am spus «Să trăiţi!» pe lângă «Noroc bun!». Unul era Surulescu. Ştiau toate minele! Acuma nu mai sunt din ăştia“, spune Dinescu.
Fostul director tehnic crede totuşi că e normal ca şi şefii să fie pedepsiţi dacă au loc accidente în mină. Atâta vreme cât fişa postului îi arată responsabili pentru cei pe care îi conduc. „Conducerea trebuie sancţionată, că scrie în fişa postului cine e responsabil direct şi cine nu. Pe vremea aia mai erau care strigau «Trăiască Nu-ştiu-care!», dar aici noi strigam «Trăiască minerii!». Că aici am mâncat pâinea 30 de ani“, conchide Cristian Dinescu, pensionat acum.
BIOGRAFIE
Surulescu senior, membru al CC timp de patru ani
După ce şi-a terminat studiile la Institutul de Mine din Petroşani, Dan Otto Surulescu a devenit inginer stagiar în 1961, la 22 de ani. Devenea membru de partid patru ani mai târziu. „Analizând activitatea şi comportarea atât în câmpul muncii, cât şi moralul în viaţa particulară, reiese că este un tânăr inginer cu bună pregătire şi un bun organizator al activităţii în procesul de producţie. (…) Fiind membru al organizaţiei UTM este un element activ cu un nivel politic destul de ridicat şi în perspectivă. Caută în permanenţă să se cultive studiind multe din publicaţiile economice şi politice din ţara noastră. Are spirit colectiv şi este asociabil. Foloseşte critica şi autocritica“, se arată în referatul biroului organizaţiei de bază a Partidului Muncitoresc Român nr. 1, de la Exploatarea Minieră Vulcan, cuprins în dosarul de cadre al lui Dan Otto Surulescu. În 1966, acesta a absolvit şi Universitatea Politică şi de Conducere. Între 1968 şi 1972 a fost director al Exploatării Miniere Vulcan, apoi director al Întreprinderii Miniere Lupeni, timp de un an. Numit director general al Combinatului Minier Valea Jiului în octombrie 1979, Surulescu senior a deţinut această funcţie - într-un prim mandat - până în 1984. În aceeaşi perioadă a fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Între 1984 şi 1985 a îndeplinit funcţia de adjunct al ministrului minelor, iar din octombrie 1985 până în 1989 a revenit la funcţia de şef al exploatărilor miniere din Valea Jiului. A decedat în 1998, la Vulcan. (A contribuit Miliţia Spirituală)
INDEX DE PERSONAJE
> Costinaş Benone: la intervenţia lui Ilie Verdeţ sancţiunea pentru directorul tehnic al Combinatului Minier Valea Jiului a fost redusă la „ultim avertisment“. Motivul: era considerat „un om de perspectivă“. A fost implicat în mineriadele de la începutul anilor ’90. > Dinescu Cristian: la un an de la explozii, directorul tehnic al Minei Vulcan a fost condamnat la trei ani de închisoare. A scăpat însă, printr-o graţiere colectivă. Acum este pensionar. > Surulescu Otto Dan: după accidentul de la Mina Vulcan, directorul general al Combinatului Minier Valea Jiului a primit un „ultim avertisment“. Şi-a păstrat însă funcţia până în 1989. > Surulescu Daniel: a fost numit director general al CNH în urmă cu trei ani. În momentul de faţă, candidează pentru un loc de deputat din partea PNL.
25 de oameni au murit în exploziile de la mina Vulcan, în martie 1986
MĂSURI
Ceauşescu: „Trebuie disciplină, ordine…“
În şedinţa biroului permanent al Comitetului Politic Executiv din 12 mai 1986, Ilie Verdeţ, ministrul minelor de la acea vreme, îşi punea cenuşă în cap şi promitea măsuri pentru Valea Jiului: „Vom trece la testarea foarte serioasă a întregului personal tehnic, care manevrează explozibilul, a celor care lucrează la aeraj în mină şi vom face o reciclare permanentă a acestor cadre. (…) Din păcate, de fiecare dată când se întâmplă un accident grav regretăm, tragem concluzii, dar pe parcurs se mai uită“.
Nicolae Ceauşescu trăgea şi el câteva concluzii: „În acest sector trebuie în general disciplină, ordine. Asta este problema numărul 1. Peste tot să luăm măsuri de întărire a ordinei şi disciplinei“. Îl completa tovarăşa Elena Ceauşescu: „Să nu se bage oameni în subteran fără a fi luate toate măsurile, să nu se facă muncă pompierească“.
Rezultatul acestor discursuri se închega în jurul unei serii de măsuri cu scopul de a evita repetarea unor evenimente similare. Erau decise elaborarea unui statut disciplinar pentru personalul din industria minieră şi completarea normelor de protecţia muncii „cu prevederi care să asigure atât controlul accesului persoanelor în subteran după evenimente deosebite, cât şi răspunderile exprese ale cadrelor de conducere“. Concomitent, se instituia regula ca, zilnic, la intrarea personalului muncitor în schimburile din subteran, conducerile minelor să efectueze controale pentru a-i depista pe cei aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice.