Cea mai titrată formație de handbal din România a făcut legea în anii ’60, ’70 și ’80 și a alimentat cu jucători o națională fabuloasă. În ultimul deceniu, „militarii” au devenit doar niște umbre.

În căutarea gloriei pierdute. O sintagmă care i se potrivește la milimetru echipei masculine de handbal a clubului Steaua.

„Roș-albaștrii” au scris istorie în acest sport și au alimentat cu jucători o națională glorioasă, care a devenit campioana mondială: în 1961, 1964, 1970 și 1974. Echipa de handbal a Stelei a luat naștere în 1949 și se confundă cu zorii acestui sport în țara noastră. Primii jucători au fost sportivi reprofilați : rugbystul Petre Cosmănescu , sulițașul Ioan Kunst Ghermănescu sau scrimerul Andrei Vâlcea au început să descifreze handbalul. Care, în acele vremuri se juca în 11, nu în 7.

După un an a apărut și prima performanță, pentru că „militarii”, care reprzentau ASA-ul în acele vremuri. S-au clasat pe prima poziție în Clasamentul Republican. Cu trecerea timpului, Ioan Kunst Ghermănescu devine antrenorul Stelei, iar formația își mai trece în palmares patru titluri naționale: 1954, 1955, 1957, 1961.

Au câștigat Cupa Campionilor Europeni în 1968 și 1977

Cu un nucleu format din jucătorii steliști, naționala României obține primul succes major internațional, la Mondialul din 1959, atunci când devine vicecampioană. Aurel Bulgariu, Mircea Costache, Sabin Marc, Octavian Nițescu, Olimpiu Nodea sau Cornel Oțelea erau „greii” primei reprezentative.

În sezonul 1962 - 1963, Steaua câștigă primul titlu intern în noua formulă de handbal în 7. Urmează apogeul pentru handbalul grupării din Ghencea, dar și cel al echipei naționale.

Apar jucători care aveau să devină legende în acest sport: Gheorghe Gruia, Iosif Iacob, Cornel Oțelea, Ion Popescu, Alexandru Dincă, Gheorghe Goran, Cristian Gațu, Ștefan Orban, Ștefan Birtalan, Cezar Drăgăniță, Werner Stockl, Constantin Tudosie, Radu Voina sau Vasile Stângă. Steaua face legea și pe „Bâtrânul Continent”, acolo unde câștigă Cupa Campionilor Europeni, în 1968 și 1977.

 

Regresul a început în anii ’80

La Mondialul din 1974 s-au remarcat doi mari jucători ai Stelei, care au îmbrăcat tricoul naționalei: Ștefan Birtalan a devenit golgheterul competiției (43 de goluri), iar Cristian Gațu a fost desemnat cel mai bun jucător. Din anii ’80, handbalul românesc a început să înregistreze un ușor regres, care în ziua de azi a devenit un dezastru.

Chiar și așa, Steaua a câștigat la acea vreme două medalii de bronz în Cupa Campionilor Europeni (1985-1986). Ultimul deceniu a fost un coșmar pentru „militari”. „Roș-albaștrii” au fost campioni, ultima dată, în 2008.

Deține cele mai multe titluri interne

Deși n-a mai simțit gustul succesului, în ultimii 10 ani, Steaua rămâne echipa cu cele mai multe victorii în campionatul intern. „Militarii ” au fost ridicat trofeul de 28 de ori (handbal în 7) și de 7 ori (handbal în 11). Marii rivali din Ștefan cel Mare, dinamoviștii, au câștigat de 15 ori competiția națională: 4 / 11.