Evenimentul Zilei > Actualitate > Din istoria litoralului românesc. Numele stațiunii Costinești vine de la un ministru de finanțe
Din istoria litoralului românesc. Numele stațiunii Costinești vine de la un ministru de finanțe

Din istoria litoralului românesc. Numele stațiunii Costinești vine de la un ministru de finanțe

Teritoriul localității Costinești se suprapune pe vechea vatră a unei mici colonii grecești (emporion) numită Parthenopolis.

În evul mediu, localitatea era cunoscută sub denumirea de Mangeapunar. În perioda 1840-1940 satul a fost populat de așa numiții germani dobrogeni și a purtat denumirea de Büffelbrunnen (Fântâna bivolului).
În anii 1960 apare pe hartă sub denumirea de Libertatea. Numele de Costinești l-a luat de la Emil Costinescu (latifundiar și om politic la sfârșitul secolului al XIX-lea Ministru de finanțe era  Emil Costinescu (n.1844-d.1921), economist cu studii la Paris, unul din fondatorii Bancii Naționale a României. În diverse guverne liberale a fost de trei ori ministru la Finanțe, iar pentru scurtă vreme a fost și primar al Bucureștilor. Folosind coloniști germani, în 1896  Costinescu înființează stațiunea care îi poartă și azi numele, Costinești.
Stațiunea Mamaia, inaugurată în 1906
Întemeietorul Mamaiei este prof.Ion Bănescu, primar al Constanței, sub a cărui conducere, din 1905, se amenajează primele spații turistice, pe cordonul de nisip dintre mare și Siutghiol. Inaugurarea oficială a stațiunii a avut loc la 22 august 1906. În 1906 Traian Vuia realizează primul zbor din lume și vulcanul Vezuviu erupe, distrugând parțial orașul Neapole.

Mamaia a apărut din necesitatea ca orașul Constanța să aibă o plajă modernă, ținând cont că fosta plajă ("La Vii") devenise impracticabilă, odată cu construirea, din 1899, a noului port maritim. La începutul secolului trecut, pe locurile unde astăzi se înalţă un întreg şir de hoteluri, nu întâlneai decât un mic sat de pescari, aşezat în partea nordică a oraşului Constanţa, pe un cordon litoral ce desparte Lacul Siutghiol de apele mării, dând naştere unei plaje cu o lungime de aproximativ șapte kilometri.
Însă, la sfârşitul secolului XIX, această mică localitate a devenit rapid un loc preferat pentru petrecerea vacanţelor estivale ale protipendadei acelor vremuri, motiv pentru care, în anul 1905 s-a construit o gară.
Amenajările efective, din stațiune,se reduceau doar la două pavilioane terminate cu câte un foișor, dispunând fiecare de 56 de cabine, precum și 80 de gherete mobile (45 pentru bărbați și 35 pentru femei).
În 1906 au sosit la Mamaia peste 45.000 turiști, un număr fabulos pentru timpurile respective.
În perioada interbelică, se realizează construcții importante, precum: Hotelul Rex, Vila Albatros (azi hotel), Cazinoul, Casa bărcilor (în prezent dezafectată), "Castelul" regal, 35 de vile. Vechile pavilioane au dispărut în 1920, în urma unui incendiu. În 1939, stațiunea a fost frecventată de 110.506 turiști.