Actualitate
Din „Dosarul Caracal” lipseşte o probă crucială, care poate demonstra că Dincă a avut complici
Sursa foto: EVZ O nouă înfăţişare la Tribunalul Slatina în dosarul „monstrului din Caracal” şi din nou aceleaşi vechi constatări: că s-a lucrat de mântuială, că s-au distrus probe, din prostie sau cu bună ştiinţă, că sunt încă multe, foarte multe întrebări la care ancheta nu a dat niciun fel de răspuns. Dar...
Pe data de 8 iulie 2020, deci când încă Alexandra nu fusese răpită - asta s-a întâmplat pe 25 iulie 2019 - printr-o adresă, s-a cerut sprijinul Departamentului de Justiţie pentru a sesiza un judecător american, care să permită spargerea contului de Facebook al Luizei Melencu. Din păcate, cei de la Craiova nu primesc nici un fel de răspuns.
Aşa că pe 28 august, deci la aproximativ o lună după ce fusese răpită şi Alexandra, procurorii de la DIICOT central, de data asta, revin cu o adresă către Departamentul de Justiţie al SUA, în care dau date şi despre cea de-a doua răpire. Adresă otrăvită însă. Pentru că în ea se spune nu numai de răpire şi sechestrare, dar şi despre uciderea celor două fete.
De astă dată, Departamentul de Justiţie al SUA răspunde: „În data de 26 august 2019 şi 28 august 2019, autorităţile din România au transmis informaţii suplimentare în vederea susţinerii cererii. Din păcate, aşa cum am discutat, opinia noastră este aceea că solicitarea originală, chiar dacă a fost suplimentată cu materiale adiţionale, nu conţine informaţii suficiente care să ne permită să demonstrăm în faţa unei instanţe din America că există o legătură suficientă între utilizarea conturilor de Facebook şi CRIMELE anchetate. De aceea regretăm să vă informăm că nu vom putea executa această cerere”. Aşadar, nu se poate sparge contul de fb al Luizei, pentru că nu are legătură cu uciderea ei. Dar la vremea respectivă, nu vorbea nimeni despre un asasinat.
Ne puteți urmări și pe Google News
Dar americanii nu ne lasă totuşi baltă cu cazul acesta pe cap. Ne ajută în luna decembrie, când acelaşi departamaent, prin Biroul Afacerilor Internaţionale din SUA (OIA), dispun admiterea celor două cereri formulate de autorităţile române în data de 20 septembrie 2019: una pentru evaluarea profilului psihologic al lui Gheorghe Dincă şi, a doua, pentru analiza ADN a probelor descoperite în liziera din apropierea Caracalului, presupuse a fi, conform declaraţiilor lui Dincă, rămăşiţele Luizei, după ce fusese arsă în butoiul din curte, asemenea Alexandrei.
Răspunsul la aceste două solicitări, vine pe data de 19 decembrie, adică la trei luni de la formularea cererii.
În documentul remis către autorităţile române se spune: „În data de 19 decembrie 2019, am trimis biroului dumneavoastră materiale legate de testele ADN.” Rezultatul se ştie. Nu se poate stabili dacă oasele din lizieră sunt ale Luizei sau nu. Adică… nimic.
Referitor la cea de-a doua cerere, în documentul trimis de americani se spune: „Vă transmitem un raport al Unităţii de Analiză Comportamentală a FBI cu privire la Gheorghe Dincă.” Concluzia? Aceeaşi pe care autorităţile române au încercat să ne-o bage pe gât din prima clipă a anchetei: Dincă este un lup singuratic.
Noi, însă, nu suntem aşa de siguri ca specialiştii de la FBI. Nu credem în povestea cu lupul. Ci credem în continuare că Dincă a avut complici şi că face parte, la nivelul de bază, este adevărat, nu la vârf, dintr-o reţea de trafic internaţional de carne vie.
Recomandările noastre
