Opinii EVZ
Din ciudățeniile politicii internaționale: Război pentru a impune unui stat respectarea propriei Constituții și alegerii președintelui | PULSUL PLANETEI
Relațiile internaționale au multiple singularități la nivel global, unele despre care realizăm doar din statistică sau studii de specialitate, deși se întâmplă chiar în ziua de astăzi.
Astfel, cu nici o săptămână în urmă, când lumea era absorbită de începutul mandatului Trump, se consuma un război pentru a obliga un stat să/și respecte propria constituție, respectiv pentru a-l instala pe Președintele ales prin alegeri libere și corecte în locul unuia înfrânt, care nu mai vrea să plece din funcție și se ține de scaun cu tot cu Armată.
Astfel, în Gambia, un stat din Africa de Sud Est, noul președinte Adama Barrow – ales la scrutinul din 1 decembrie 2016 – a depus jurământul în exil, la ambasada statului Gambia în Senegal, din cauza refuzului învinsului său Yahya Jammeh de a elibera fotoliul de președinte. A fost motivul pentru care Senegalul și Nigeria, cu sprijinul ONU și al SUA, au dat ultimatum și au intrat în Gambia pentru a impune respectarea Constituției și instalarea Președintelui ales. Acțiunea s-a bucurat de girul ONU și al Uniunii Africane, vârf de lance fiind Senegalul dar cu sprijinul politic al celorlalte 15 state membre ECOWAS (Economic Community of West African States – Comunitatea Economică a Statelor Africii de Vest).
Senegalul a fost atât inițiatorul proiectului de rezoluție supus adoptării Consiliul de Securitate al ONU, cât și statul care și-a pus la dispoziție propria forță armată și propriul teritoriu pentru celelalte forțe armate (ale Nigeriei, Ghanei și Mali), însă a fost și statul care i-a oferit protecție începând cu 15 ianuarie președintelui ales Barrow. În final, fostul președinte, supus presiunii externe, a acceptat să părăsească fotoliul de șef al statului. Ultimul efort diplomatic întreprins de către președinții Mauritaniei și Guineei, care s-au deplasat de urgență la Banjul, capitala Gambiei, pentru a-i oferi un loc în exil, în Mauritania, vechiului președinte.
Ne puteți urmări și pe Google News
Yahya Jammeh a acces la vârful statului în 1994 în urma unei lovituri de stat prin care l-a îndepărtat de la putere pe fostul președinte Dawda Jawara. Jammeh, 29 de ani la acel moment, avea gradul de colonel și a comandat un grup de tineri ofițeri care au pus mâna pe instituțiile cheie întrun atac fulger asupra stabilimentului președintelui Jawara.
În urma îndepărtării lui Jawara, ofițerii au impus legea marțială, au suspendat constituția în vigoare, iar Jameh și-a înființat propriul partid, Alianța pentru Reorientare și Construcție Patriotică, și împreună cu acesta au adoptat o nouă constituție în 1996, când a și câștigat prin vot primul mandat de președinte. Din acel moment, Jammeh a mai fost reales de trei ori, în 2001, 2006 și 2011. În 2016, la scrutinul din 1 decembrie, electoratul a avut o altă opțiune în ceea ce privește următorul lider al statului și în acest fel l-a ales pe Adama Barrow pentru această funcție. Jammeh a acuzat fraude masive la vot, dar mai ales fraude ale Comisiei electorale, drept pentru care a declarat că refuză să renunțe la funcție.
Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară, atât la nivel regional, cât și continental și internațional. Printre luările cele mai însemnate de poziție s-au numărat apelul telefonic al fostului Secretar General al ONU, Ban Ki-moon, care nu și-a găsit răspuns din partea lui Jammeh la 29 decembrie, precum și intervenția directă a șefilor de state din ECOWAS, la 13 decembrie, care i-au cerut să elibereze poziția care să fie ocupată de câștigătorul de drept, potrivit Constituției. Aceeași solicitare a avut și Secretarul Uniunii Africane, la 9 decembrie.
Cu toate acestea, Jammeh a refuzat să plece, acuzând ECOWAS că a declarat război Gambiei. Pe 5 decembrie Senegalul a lansat ultimatumul pentru Jammeh, pentru ca joi, 19 ianuarie, la ora 23:59, când i se încheia de drept mandatul de președinte, să părăsească funcția, altfel trupele ECOWAS vor pătrunde pe teritoriul Gambiei. La 18 ianuarie, Senegalul a depus și un proiect de rezoluție la CS ONU, votat în unanimitate, iar trupele au pătruns în Gambia, după care s-a putut încheia conflictul odată ce Armata gambiană a părăsit susținerea pentru fostul președinte. Această practică este obișnuită în regiunea de vest a Africii, în Liberia, în 1990, dar și în 1997 și 2003, Sierra Leone în 1997-1998, Guinea- Bissau 1999 și 2012, Coasta de Fildeș în 2003 și Mali, în 2013.
Recomandările noastre
