Din ciclul Țară-i asta, măi Costache! Hotel Concordia - o clădire de care Primăria Capitalei își amintește doar de Ziua Unirii. România lui Cristoiu

Din ciclul Țară-i asta, măi Costache! Hotel Concordia - o clădire de care Primăria Capitalei își amintește doar de Ziua Unirii. România lui Cristoiu

Hotelul Concordia din Centrul Vechi al Bucureștilor se află pe lista monumentelor istorice din Capitală. Citez din Wikipedia, Biblioteca de la Alexandria a epocii Internetului: „Hotelul Concordia este o clădire din București care a găzduit istorica întîlnire din noaptea de 23 spre 24 ianuarie 1859, în care s-a hotărît Unirea Principatelor Române și alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept domn al țării Românești, după ce fusese ales domn al Moldovei. A fost construit în anul 1852 și avea 90 de camere”.

După 1989, imobilul a fost cîştigat în instanţă de un cetăţean străin, care l-a vîndut imediat firmei Ro Naturstein SRL în octombrie 2003.

Acest monument de o importanță deosebită pentru cinstirea trecutului național stă să se dărîme de ani buni. De fiecare dată, cînd vine 24 ianuarie, Ziua Micii Uniri, cu discursuri sforăitoare și Hora Unirii în care alături de Ștabi se prind fetițe dulci de Protocol, presa trage semnale de alarmă despre starea clădirii. În 23 ianuarie 2007, ziarul Adevărul titra:

Casa Unirii Principatelor Române stă să se dărîme.

Ne puteți urmări și pe Google News

Doi ani mai tîrziu, pe 24 ianuarie 2009?, vine rîndul Evenimentului zilei să ia atitudine:

Hotel Concordia, locul unde istoria ţine de profit.

Pe 24 ianuarie 2018, site-ul historia. ro semnalează:

Hotel Concordia, clădirea unde s-a pecetluit Unirea Principatelor, salvată de flăcări, îngropată de ignoranță.

Anul trecut, trasă de mînecă de opinia publică dar mai ales de semnalele de alarmă, Primăria Capitalei intervine cu un Comunicat:

„Primăria Municipiului București a luat toate măsurile, conform competențelor legale ce îi revin, astfel încît, clădirea monument istoric din Centrul Vechi al Capitalei, aflată în proprietate privată, să poată fi renovată cît mai rapid. Astfel, de la preluarea mandatului actualei administrații, reprezentanții Primăriei Capitalei au ținut legătura cu proprietarul acestui imobil și au oferit suportul tehnic necesar pentru a urgenta procedurile premergătoare demarării lucrărilor. Concret, în acest moment, proprietarul imobilului a reușit finalizarea tuturor rectificărilor la cartea funciară, iar în maxim două săptămîni va finaliza și documentația necesară obținerii autorizației de construire astfel încît, în primăvara acestui an, să poată începe reabilitarea imobilului.”

Joi dimineața, realizatorii Matinalului de la RRA, ocupîndu-se de Ziua Unirii, pentru că tocmai difuzaseră un reportaj despre Podul de la Grădiștea, de pe linia București-Giurgiu, dărîmat în 2015 și de atunci declarat de toți miniștrii Transporturilor prioritate a mandatului lor, au dezvăluit că Hotel Concordia e la fel ca anul trecut, la fel ca în 2007: o ruină.

 

*

Site-ul B1.ro al televiziunii B1 titrează într-una din edițiile de joi, 23 ianuarie 2019:

„Suntem în plin ATAC SPECULATIV PE LEU coordonat de Rusia. Economişti: Asistăm la un blat PSD – Putin / Planul în trei paşi început odată cu escala lui Teodorovici la Moscova”

Citez așa cum scrie pe site, fără nici o înfloritură:

”România are grave probleme economice odată cu deprecierea accelarată a monedei naţionale, leul atingînd valori record în raport cu euro în fiecare zi. Mai mulţi economişti atrag atenţia că am fi într-un plin atac asupra leului coordonat chiar de la Moscova, iar totul ar fi început, coincidenţă sau nu, chiar după deplasarea lui Eugen Teodorovici în Cuba cu o escală fix la Moscova.”

Economistul citat e un pițifelnic de pe facebook, manager la o firmă de asigurări.

Ministrul Sănătății ne avertizează că s-ar putea declara epidemie de gripă în zilele urmtăroare.

Judecînd după halucinațiile de pe B1.ro, epidemia de gripă e în plină desfășurare.

 

*

Pe 23 iunie 2018, în hotarele unei întîmplări regizate (prost) la ieșirea de la un liceu, Klaus Iohannis a anunțat:

„Am luat o decizie importantă și vreau s-o comunic acum, aici, în această dimineață frumoasă. Sunt ferm hotărît să candidez pentru încă un mandat de președinte al României”.

Doar atît.

După care și-a luat picioarele la spinare.

Klaus Iohannis a fost un izvor bogat de momente penibile, stînjenitoare, născute din strofocarea de a părea altfel decît ceea ce e:

Un dulap care deschise gura din cînd în cînd.

Momentul de la Sibiu concretizează una dintre culmile acestei campanii victorioase de a stîrni rîsul. A fost mai întîi aserțiunea:

„Am luat o decizie importantă”.

Cum vorbele au fost spuse sîmbătă dimineața, la ieșirea din liceu, istoricii, inclusiv istoricii clipei, și-au dat seama cîte tone de hîrtie se vor consuma pentru a desluși clipa în care Klaus Iohannis a luat această decizie importantă.

Nimic nu întrece însă în ridicolul ivit din neputința de a fi firesc decît sintagma „în această dimineață frumoasă”. Cum adică „vreau să v-o comunic în această dimineață frumoasă”.

 

*

Nae Ionescu, deși prozator politic, se ocupă în rubrica sa ținută zilnic și de isprăvile din realitatea românească. În textul Tot despre gospodărie…, Cuvîntul, 23 mai 1928, el istorisește o întîmplare al cărei erou e Constantin Angelescu, ministrul Instrucțiunii Publice, în Guvernul Vintilă Brătianu între 24 noiembrie 1927 - 9 noiembrie 1928)

„Scena s-a petrecut în județul Dîmbovița, într-un sat dinspre munte. Într-o sîmbătă pe-nserate, primarul a fost chemat la telefon. Prefectul îi cerea să ia toate măsurile, pentru ca a doua zi ministrul să poată pune piatra fundamentală la noul local de școală. Primarul, care habar n-avea de treaba asta, s-a consultat cu șeful jandarm. Au ieșit deci pe linia satului, au ochit un loc, au chemat pe săteanul respectiv, au tras două sfori pe pămînt, au săpat un șanț, au trimis la proprietar – opoziționist! –, care tocmai clădea, după cinci cărămizi și două mistrii de ciment, au făcut o poartă cu verdeață cu «Trăiască ministrul Culturii» sau așa ceva, și… au așteptat. A doua zi, d-l ministru a sosit, punctual; a pus piatra fundamentală, a rostit un discurs și a plecat. În urma lui au rămas: țăranul, ocupat să-și dreagă locul stricat de boieri, și o capră, care mănîncă din frunzar.”

 

*

Titlu pe site-ul G4media.ro:

„Procurorii de la DNA Ploiești sunt acuzați de Adina Florea că ar fi constituit un grup infracțional organizat cu scopul de a smulge denunțuri de la «nevinovațI» despre Dragnea, Ghiță și Ponta”

Procurorii cu pricina sînt faimoșii bandiți cu legitimație de DNA Mircea Negulescu și Nicolae Onea. Pentru fărădelegile lor comise nu față de politicieni, ci față de simplii cetățeni, acești infractori au intrat în vizorul Secției de investigare a magistraților de la Parchetul General. Secția e condusă de Adina Florea, una dintre țintele vii ale Diviziei Presă a SRI. Informația dată de presa independentă se referă la acuzația adusă infractorilor de la Unitatea de elită DNA Ploiești de Secția respectivă. Site-ul fanion al Diviziei Presă a dat în multe rînduri informații despre acuzațiile aduse de DNA unor politicieni și patroni de presă români. Deși DNA era condusă de Codruța Kovesi, site-ul lui Dan Tapalagă, zis și Căpitanul, a scris că respectivii sînt acuzați de DNA și nu de Codruța Kovesi.

 

*

”[31 decembrie 1941] – Schimb de telegrame Petrache Lupu – Mareșal I. Antonescu

Mareșal I. Antonescu,

Conducătorul Statului Român

București

Pe locul sfînt de la Maglavit, unde tatăl ceresc s-a coborît, m-am rugat în continuu pentru sănătatea întregii familii a Domniei Voastre și, de acum înainte, mă rog mereu să vă dea Dumnezeu putere să conduceți Țara pe care ați mărit-o.

Mulți ani să vă ajute să o mai măriți!

La mulți ani, cu sănătate, noroc și fericire Petre Lupu

Domnului Petrache Lupu

Comuna Maglavit,

Județul Dolj”

Vă mulțumesc călduros și vă trimit din suflet cele mai bune urări pentru Noul An.

 

Mareșal Antonescu

Nr. 9060/A

9.I.1942”

 

(Din culegerea de documente România sub Imperiul haosului (1939-1945), publicată de Gheorghe Buzatu la RAO, 2007).

 

Motto: „Țară-i asta, măi Costache!” (I. L . Caragiale)