Dictatura. Este cuvântul potrivit pentru ceea ce pregăteşte UE statelor membre care, în curând, nu vor mai avea putere de decizie. Comisarul european Gunther Oettinger, a prezentat propuneri controversate care vor permite Uniunii Europene să ia decizii importante în materie de politică externă, indiferent dacă anumite state membre nu vor fi de acord, dar şi să aplice taxe la nivel european.

Proiect UE: Bruxelles prevede noi enorme puteri, inclusiv ignorarea statelor în luarea unor decizii cruciale

Comisarul european pentru buget, Gunther Oettinger, a prezentat propuneri controversate care ar putea permite Uniunii Europene să ia decizii importante în materie de politică externă, indiferent dacă anumite State nu vor fi de acord, dar şi să aplice taxe la nivel european.

Eurodeputatul german Hans-Olaf Henkel a avertizat că ideea poate conduce Bruxellesul să ia decizii privind intrarea în război sau chiar să autorizeze folosirea armelor nucleare.

Oettinger, comisar pentru buget, doreşte abandonarea principiului european al unanimităţii fiindcă dacă ar fi abandonat, ar permite UE să ia decizii importante în materie de politică externă şi fiscală, chair dacă unele state n-ar fi de acord. Exprimându-se la Viena, Ottinger a afirmat că UE era ''în concurenţă de valori'' cu autocraţiile şi dictaturile.

Ca atare, va trebui să ia decizii în domeniile politicii externe comune, dar şi pentru chestiuni fiscale, cu ''majoritate calificată'', pentru a evita situaţii când au trecut săptămâni întregi pentru a obţine acordul tuturor Statelor membre. În discursul său intitulat ''Un apel pentru Uniunea Europeană'', el a declarat: '' Europa va percuta prea târziu, când alţii nu vor mai fi interesaţi de opiniile ei de aici înainte''. În materie de politică fiscală, ele a indicat că există '' câteva tipuri de fiscalitate de definit la nivel european'', cum ar fi impozitul pe tranzacţii financiare şi taxele digitale. Este totuşi de bănuit că principiul unanimităţii va fi menţinut în cazul impozitelor.

Otmar Karas, şeful delegaţiei Partidului popular austriac în Paramentul european şi Evelyn Regner, şefa delegaţiei PSD austriac, au susţinut de asemenea propunerea cancelarei germane Angela Merkel, în noiembrie 2018, de a umbla la unanimitatea Consiliului European în materie de politică externă. În ianuarie, Comisia europeană a cerut abandonarea progresivă a politicii fiscale unanime a Uniunii Europene. Unanimitatea constituie de asemenea o problemă în campania electorală a europarlamentarelor, votul având loc între 23 şi 26 mai.

La Consiliul European, potrivit Express, şefii de Stat şi de guvern, majoritatea deciziilor sunt luate de majoritatea calificată. În jur de 80% din legislaţia UE este adoptată în cadrul acestei proceduri. Majoritatea calificată este atinsă atunci când 55% din Statele membre, care reprezintă 65% din populaţie, susţin o propunere. Totodată, principiul unamimităţii se aplică actualmente în politica externă şi securitatea comună, în protecţia muncii, a cetăţeniei, la bugetul comunitar, la securitatea socială şi fiscalitatea. Henkel a făcut apel la UE să ''se bată pentru propriul său sistem de valori'' şi să consolideze piaţa unică europeană adăugând că ''Noi va trebui să ameliorăm domeniul inteligenţei artificiale''. Cu toate acestea, Henkel a declarat:  ''Sunt de acord că dl. Oettinger este unul dintre cei mai onorabili comisari, care pledează pentru o mai mică birocraţie şi mai multă subsidiaritate, mai puţină armonizare şi mai multă competitivitate''.

''Dar...politica externă, politica de securitate sau politica socială trebuie să rămână sub autoritatea exclusivă a Statelor naţionale cu parlamente democratic alese. Deşi avem o piaţă comună, este adevărat că Bruxellesul decide unilateral în numele altor naţiuni''  Este de asemnea adevărat că Bruxellesul exercită o autoritate de cartel şi de monopol independent care are dreptul, de exemplu, să amendeze firme germane, franceze, olandeze. În caz contrar, piaţa comună n-ar funcţiona. Dar cine-şi imaginează că Bruxellesul hotărăşte politica comună în Orientul Apropiat şi nu Berlinul, Parisul sau Londra?

''Poate cineva să creadă că Bruxellesul hotărăşte să se meargă la război împotriva unei naţiuni potrivnice fără consimţământul Budestagului german, al Adunării Naţionale Franceze sau a Camerei comunelor britanice?''.

Dl. Henkel a declarat că Bruxellesul nu ar trebui să întreprindă decât sarcini care nu pot fi îndeplinite de naţiunile individuale şi unde a  făcut proba că centralizarea este preferabilă subsidiarităţii. ''. Oettinger ar trebui să ştie că  armonizarea nu ar trebui să fie un obiectiv în sine şi poate fi dăunător dacă s-ar ignora diferitele culturi economice existente: ''Acelaşi lucru este valabil şi pentru politica externă care nu poate fi separată de politica de apărare. Se gândeşte el, oare, că Bruxellesul  este cel care ar trebui să decidă asupra folosirii bombelor atomice?''.