Marele lider militar acuza adesea amețeli și amorțeli ale membrelor, iar în timpul bătăliei de la Thapsus, 46 î. Hr, s-a simțit atât de rău încât și-a pierdut cunoștința, fiind transportat în afara zonei de conflict. Legat de acest incident, istoricul grec Plutarh nota în lucrarea sa despre Cezar că acesta ar fi suferit o criză de epilepsie. Acest „diagnostic” a fost luat de bun secole la rând crezându-se, greșit, că Iulius Cezar era epileptic. Plutarh mai spunea că împăratul devenea buimac și nesigur pe el când se afla în fața mulțimilor. Una dintre crize a avut-o chiar în fața senatorilor, strigând către aceștia că oricine vrea să-l omoare, poate s-o facă.

Doctorii de la Colegiul Imperial din Londra sunt însă de părere că simptomele menționate în scrierile romane și grecești indică o cu totul altă afecțiune, scrie The Guardian. Iulius Cezar a suferit o serie de mici accidente vasculare celebrale, care i-au șubrezit condiția fizică și l-au afectat psihic. De exemplu, depresia de care a suferit către finalul vieții putea fi cauzată de către aceste accidente.

În atichitate, epilepsia era considerată boală sacră, mai ales în rândul grecilor. Oamenii simplii credeau că epilepticii erau un fel de mediumuri, prin  intermediul cărora le vorbeau zeii. Nu este exclus ca acesta să fie motivul pentru care liderului militar și urmașului său ales, Octavian, să le fi fost atribuită acestă boală.

Cercetări recente au scos însă în evidență faptul că atât tatăl lui Cezar, cât și un alt strămoș au murit subit, din cauze necunoscute. Este posibil, așadar, ca și aceștia să fi suferit mai multe accidente vasculare și astfel să fi existat în cazul lui Iulius Cezar o predispoziție genetică.

”Toate simptomele semnalate pe parcursul vieții lui Cezar ne determină să credem că acesta a suferit multiple accidente vasculare cerebrale”, a precizat medicul Francesco Galassi, autorul aceste investigații realizate în colaborare cu chirurgul Hutan Ashrafian, de la Colegiul Imperial din Londra