Un profesor universitar, Constantin Crânganu, de la Universitatea New York, atrage atenția asupra ușurinței cu care poate fi păcălit oricine, de asemenea fake-uri care au pun sub semnul întrebării orice demers științific. Specialist în geofizică și hidrogeologie, profesorul a pornit de la această întâmplare, pentru a atrage atenția că valoarea unei lucrări nu trebuie stabilită pe baza numărului celor care au pomenit-o, a numelui autorilor ori a publicației în care a apărut ci după conținutul său.

„Calitatea unui articol nu poate fi stabilită pe baza numărului de citări, ori a revistei unde a fost publicat sau a numărului și autorității autorilor. Nu există un demers magico-statistic pentru această apreciere/evaluare/estimare. Calitatea unui articol se găsește în conținutul său și trebuie extrasă de cititori, liberi de constrângeri scientometrice”, a scris Constantin Crânganu într-un articol publicat pe site-ul contributors.ro, intitulat „Un articol inexistent, scris de autori inexistenți și publicat într-o revistă inexistentă a fost citat de peste 1.100 ori!”.

El a arătat că un om de știință ori un cercetător trebuie să-și bazeze opiniile nu pe referințele altora ci pe literatura de specialitate pe care a studiat-o personal și pe dovezile științifice pe care le-a evaluat.

„Mai simplu spus: Să începem să citim articolele în loc să le evaluăm doar prin numărarea citărilor”, a scris profesorul Crânganu în articolul citat.

Păcăleala oamenilor de știință

Pentru a-și exemplifica cele spuse, profesorul de la Universitatea din New York a pornit de la o întâmplare anecdotică despre un articol fals care a strâns peste 1.100 de citări.

„La urma urmei, numărul de citări este un indicator nu doar al influenței, ci și, probabil, al calității. Un articol bun ar trebui, în principiu, să primească mai multe citări decât unul mai puțin bun. Prin urmare, pe baza numărului de citări, oamenii de știință și opinia publică ar trebui să poată emite judecăți de valoare despre articole”, a scris Constantin Crânganu.

El a precizat că în acest caz falsul a fost depistat de un profesor olandez, pensionar, care a fost atras de numele unuia dintre autorii lucrării, fost coleg de-al său.

„Cel care a descoperit fake-urile a fost profesorul pensionar (emeritus, cum se spune acum!) Pieter Kroonenberg, Universitatea Leiden, Olanda. El a remarcat întâmplător că unul din foștii săi colegi de catedră – Prof. John van de Geer, expert în psihologie experimentală și statistică multivariațională, a publicat un articol surprinzător ca tematică, departe de ocupațiile sale profesionale. Curios, a vrut să citească noul op al colegului său, dar n-a putut găsi nici revista, nici articolul respectiv”, a scris Constantin Crânganu.

Potrivit celor arătate în materialul profesorului de la Universitatea din New York, olandezului i-a atras atenția faptul că numele colegului fusese modificat, iar ceilalți doi co-autori ai materialului nu mai aveau nimic publicat înainte de acest articol:

„Mai mult, și-a dat seama că numele colegului este puțin schimbat prin adăugarea unei litere: de Geer devenise der Geer. Un alt semnal de alarmă a fost constatarea că nici co-autorii lui der Geer nu mai publicaseră nimic până la acel articol din 2000 și nu puteau fi găsiți online. Misterul a fost dezlegat când prof. Kroonenberg a descoperit că articolul respectiv nu era decât o referință-fantomă, folosită de Elsevier ca exemplu de citare pentru potențialii autori care ar fi dorit să publice într-una din cele 2.500 reviste științifice editate de gigantul editorial olandez”.

Astfel, a ieșit la iveală faptul că, deși era citat de peste 1.100 de ori, de numeroși alți autori, în materialele lor, articolul cu pricina nu exista, la fel cum nu existau nici autorii săi. Constantin Crânganu atrage atenția că există „o modă” în rândul oamenilor de știință prin care valoarea unei lucrări este dată de un număr cât mai mare de citări. Acest lucru este un indice fals, în multe cazuri, dat fiind că acest lucru nu spune nimic despre calitatea materialelor citate.