Dezgheţ între Turcia şi Israel? Politica externă a Turciei a evidenţiat, în special după ultimile alegeri, o transformare care atrage atenţia.

Imediat după ce a fost ales, preşedintele Erdoğan a declarat că va depune eforturi pentru ca Turcia să creeze o axă a păcii din Marea Mediterană până la Golful Persic, din Caucaz şi până în interiorul Asiei, scrie Yeni Șafak.

Acestă intenţie era semnalul că tensiunile existente vor fi atenuate de către Turcia. Obiectivul era, în primul rând, Israelul, Egiptul, Emiratele Arabe Unite şi Arabia Saudită; în al doilea rând, Grecia, şi în cele din urmă ultima verigă a lanţului, Siria.

Ce vrea să facă Turcia, de fapt

Turcia considera această iniţiativă fezabilă. Siria a închis uşa. Egiptul acţionează greoi. Acest proces încă continuă prin contactele şi întâlnirile care au loc la diverse niveluri. Unii se gândesc că Turcia a lansat aceste demersuri pentru a ajunge la resurse financiare.

E drept, nu pot spune că această evaluare este greşită. Dar nu se limitează doar la atât. De fapt, vedem că Turcia este prinsă într-un cleşte. Deschiderea Mavi Vatan (Patria Albastră) pe care am iniţiat-o prin Libia s-a confruntat cu o mare comunitate de state, care au format un bloc: Israelul, Grecia, Ciprul de Sud, Egiptul, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită.

Ne amintim că Franţa şi SUA au sprijinit din afară acest proces, iar acuzaţii de "hărţuire" s-au înregistrat destul de des între navele lor de război şi cele din flota turcă. Blocul Abraham, care este rodul apropierii dintre Israel şi diverse state arabe din Golf, parcă şi-a susţinut pentru prima dată cel ma serios examen în faţa Turciei. Apoi s-au adăugat şi Grecia şi Ciprul de Sud.

Din Caucaz, problemele sunt transferate în interiorul Asiei

De fapt, ar fi greşit să analizăm una câte una spaţiile geografice în care Turcia are probleme. Şi dacă tot a venit vorba, aş vrea să subliniez că nu trebuie să exagerăm prea mult cu politici sectoriale. Diplomaţia sectorială are o valoare tactică, nu una strategică. Motivul este faptul că problemele sunt inevitabil legate una de cealaltă.

De altfel, vedem practic că încep evenimente în Mediterana de Est, apoi în Mesopotamia de Sud, adică în Siria şi Irak, apoi în Caucaz, prin relaţiile dintre Iran şi Turcia. Iar din Caucaz problemele sunt transferate în interiorul Asiei, în spaţiul geografic al Turkistanului. Şi nu suntem obligaţi nici să considerăm această analiză ca fiind injustă şi nici să considerăm de fiecare dată că este ceva rău.

Câteodată, prin prisma relaţionării, într-o problemă intervenită într-una dintre verigile lanţului se pot vedea şi oportunităţi de vindecare. Ştim că în ultimii 10 ani relaţiile dintre Turcia şi Israel au avut o evoluţie foarte proastă. Numai că, Israelul a ajuns la un acord cu Grecia şi Ciprul de Sud, ţări cu care Turcia are probleme cronice.

Turcia sau Grecia?

Cu toate că din punctul de vedere al geopoliticii şi geoculturii Israelului Turcia musulmană este întotdeauna o alegere optimă în comparaţie cu Grecia ortodoxă.

Această constatare este valabilă şi din punct de vedere geoeconomic. De exemplu, gazul natural israelian ajunge în Europa trecând prin Ciprul de Sud, apoi pe cale maritimă spre vest, de-a lungul Mării Egee la Alexandroupolis în Grecia, trecând prin trei etape, dar nu ar fi mai rezonabil să fie preferată Turcia, cu cel mult două etape?

Atlanticul care controlează axa Baltică-Creta, uneşte această axă cu Mediterana de Est prin alianţa Israel-Grecia. Această axă se uneşte cu Calea Mirodeniilor, de unde Turcia a fost exclusă, şi care a fost anunţată, în sfârşit, la summmit-ul G-20. De fapt, apropierea dintre Grecia şi India are drept scop înfrăţirea porturilor Haifa şi Pireu.

Pe axa Siria-Irak punctul de sprijin al Israelului este Erbil. Întâlnirea dintre Erdoğan şi Netanyahu este semnalul vizitei pe care Erdoğan o va efectua în Israel ca răspuns la vizita lui Herzog. Israelul a arătat că intenţionează să renunţe la Alexandroupolis şi doreşte să includă Turcia în ruta energetică... Aceste informaţii au panicat Grecia.

Va fi facilă îndreptarea relaţiilor dintre Turcia şi Israel şi atingerea unui nivel mulţumitor pentru ambele părţi? Niciodată... Mai ales când extremiştii de dreapta din guvernul Netanyahu terorizează poporul palestinian şi atacă în mod deschis lăcaşurile sfinte ale musulmanilor... Dar  merită să urmăreşti tot ce se întâmplă în acest proces...

(Articol de Süleyman Seyfi Öğün; Traducerea: Emel - Birgül  Mauki, RADOR RADIO ROMÂNIA)