Un fost profesor de liceu din România a ajuns să predea la o universitate de elită din Israel. Profesorul Vlad Mărtinuși crede că un profesor bun trebuie să se perfecționeze continuu și, mai ales, să învețe zilnic, alături de elevii sau studenții lui.

Despre profesorul Mărtinuși nu se poate spune că nu știe ce vorbește atunci când vina vorba despre învățământul românesc.

CV-ul său este unul plin de nume importante de școli pe care le-a absolvit, atât în România, cât și în alte țări din străinătate.

Acum 13 de ani, dascălul a ales să plece definitiv din România, după ce a predat vreme de câțiva ani, din ambiție spune el, la liceul la care a fost elev.

”Licențiat în matematică (1999) la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iași, România. Masterat (2006) și doctorat (2010) la Universitatea Tehnică ”Gheorghe Asachi” Iași, România. Bursier postdoctoral în cadrul Laboratorului de sisteme spațiale distribuite (Distributed Space Systems Lab - DSSL) la Institutul de cercetare spațială Asher, Technion, 2010-2013. Bursier postdoctoral Marie Curie în cadrul Laboratorului de structuri și sisteme spațiale (S3L) la Universitatea din Liege, Belgia, 2013-2015. Bursier postdoctoral în cadrul S3L (2015-2016). Cercetător științific în cadrul Laboratorului de sisteme multicorp și mecatronică (MMS) la Universitatea din Liege, Belgia, 2016-2018”, este trecut în curricula profesorului Mărtinuși

Un sistem plin de impostură

Profesorul Mărtinuși poate să facă comparație între sistemul de educație din România, și cel din țările vestice unde s-a pregătit, sau cel din Israel unde a ales să predea.

În plină grevă a profesorior, Vlad Mărtinuși a scris un text în care descrie sistemul de educație din România, ca fiind unul plin de impostură.

„Acum aproape 25 de ani, am ales meseria de dascăl. Conștient și matur (mă rog, aveam 23 de ani neîmpliniți), pentru că asta mi-am dorit să devin, profesorul pe care eu nu l-am avut niciodată. Nici în școală, nici la facultate. Acum 20 de ani, mi-am ales, pe lângă predat, să sap în fundamente și să caut să le aduc într-o formă umană. Am ales un parcurs academic. Am plecat plângând de la catedra preuniversitară, și încă am remușcări față de copiii pe care i-am lăsat, plângând și ei, în urmă. Copii care astăzi sunt adulți și au și ei copii la rândul lor, ca și mine”, a scris profesorul.

La catedră se poate claca psihic

El spune că a ales să plece de la catedră după ce aproape a clacat psihic din cauza unor lucruri mărunte care erau ridicate la rang de probleme naționale.

”Acum 13 ani, am ales să părăsesc definitiv România. Am cedat, efectiv, psihic. Impostură, minciună, corupție, lucruri mărunte aduse dramatic la rang de priorități. Nu am regretat și nu regret nici acum alegerea făcută. Păstrez doar nostalgia dimineților când ningea afară și renunțam la extemporalul la matematică doar de dragul copiilor...“, povestește cu nostalgie profesorul Mărtinuși.

A luat note de doi și de trei la școala din România

A primit note mici la școală pentru lucruri pe care nu le-a înțeles niciodată.

Mărtinuși spune că profesorii erau adevărați ”terminatori”, care preferau să umple cataloagele cu note mici în loc să explice pe înțelesul copiilor materiile predate la orele de curs.

„Am început cu stângul, copil fiind. Vorba vine. În clasa a 5-a, primele mele note au fost 3, 3, 4 la matematică. Nu am înțeles niciodată de ce, așa cum nici nu am înțeles de ce trebuie să fim terorizați permanent. Un 3 l-am luat pentru că nu am fost capabil să-l descompun pe 323 în factori primi (da, am o memorie deosebit de periculoasă), eram înghețat de spaimă la tablă în timp ce profesoara era într-o frenezie de umplut catalogul de note mici pentru că era nervoasă, iar eu habar nu aveam că trebuie să ”încerc”, paralizat de frică fiind. De ce, nu am înțeles nici până în ziua de azi. Așa cum nu am înțeles nici de ce profesorul de română, tot în clasa a 5-a, beat topor, mi-a pus doi pe o temă făcută impecabil la iamb și la troheu (mama mea e absolventă de litere, știu să scriu și știu gramatica limbii române precum respirația)“, spune Mărtinuși.

Un profesor învață zilnic alături de elevi sau de studenți

Vlad Mărtinuși este profesor la o universitatea din Israel. Pentru a fi un dascăl bun, un profesor trebuie să se pregătească non stop și mai ales să învețe alături de elevii sau studenții lui.

„Astăzi învăț cot la cot cu studenții mei, și voi învăța toată viața, pentru că (da!) asta e secretul. Învăț în primul rând cum să îi fac să înțeleagă mai ușor ”atrocitățile” pe care le predau. Nu am avut vreodată talente de vedetă, și nici nu m-am considerat vreodată rupt din soare, pentru simplul motiv că nu am frustrări personale. Respectul nu are nicio legătură cu poziția socială/academică, și în niciun caz cu intimidarea manifestă și agresivă practicată de spiritele slabe. Da, studenții mei sunt uneori speriați de materie (și îi înțeleg perfect, nici mie nu mi-au picat bine unele chestii), dar încerc din răsputeri să îi încurajez, arătându-le că și eu, la vremea mea, m-am izbit de aceleași greutăți”, a mai scris Mărtinuși.