În fine, a treia probă la care îmi supun patriotismul vizează ”capitalul autohton”. Cum vibrează consumatorul din mine în fața etichetei ”fabricat în România”?
Patriotismul economic, din cîte văd, se despică în două: pe de o parte, se cere protecționism din partea statului, pe de altă parte se cere consumatorului să prefere produsele neaoșe. Se dau exemple devenite legende, pe care nimeni nu-și mai bate capul să le verifice. De pildă, că francezii cumpără numai autoturismele lor, că nemții beau numai berea lor, că japonezii mănăncă doar mîncarea lor, că americanii (ah, americanii!) consumă doar chestii americănești. Vezi, ei sînt patrioți, de ce nu putem și noi? Notez, rapid, că cerința patriotismului în acest din urmă caz este, de fapt, aceea de a nu te comporta ca un consumator firesc. Adică, nu trebuie să iei produsul după criteriul firesc al raportului preț/calitate (prețul pe care ți-l permiți/calitatea cea mai înaltă pe care o poți găsi la acest preț), ci după criteriul etichetei ”fabricat în….”. Patriotismul economic, va să zică, este o jertfă - cumperi la un preț mai ridicat același lucru sau, cum se întîmplă adesea, cumperi la un preț mai ridicat lucruri mai proaste, doar pentru că sînt făcute în România.
Nu prea pricep de ce românul nu este bucurat de economia autohtonă cu produse mai ieftine și mai bune decît cele din import. Oare, producătorii români nu trebuie și ei să dea dovadă de patritoism față de piața românească, oferind produse mai ieftine și mai bune? Veți spune imediat, pe bună dreptate, că asta nu se prea poate pentru că, dacă producătorul calculează prețul ”patriotic” și nu economic, dă faliment și n-am făcut nimic. De acord, dar dacă producătorul român se comportă firesc, strict economic cînd iese pe piața națională, de ce cumpărătorul trebuie să se comporte ”patriotic” și nu firesc, alegînd din galantar ceea ce îi place, la prețul pe care îl socotește just, indiferent de naționalitatea produsului?
Ne puteți urmări și pe Google News
Sigur că îmi doresc să trăiesc într-o țară cu o economie solidă. Sînt fericit de cîte ori aud că vreun producător român are succes în competiția cu străinii. Slavă Domnului, sînt mulți , sper, să fie și mai mulți. Dar patriotismul meu nu se amestecă deloc cu instinctul firesc, de consumator. Ba chiar, cred că fac un serviciu enorm producătorilor români dacă îi consider egali cu cei străini și le apreciez produsele ca atare. Abia asta îi va obliga să fie și mai buni, și mai competitivi, în stare să intre în concurență de piață cu producătorii străini - asta contează, de fapt. A fi patriot în sens economic, după mintea mea, nu înseamnă să cumperi produsul românesc indiferent de preț și calitate doar pentru că e românesc, ci să forțezi cu comportamentul tău de consumator pe producătorul român să fie mai competitiv decît concurentul străin.
Altfel, nu știu dacă v-am spus, dar profesorul meu de România rămîne Caragiale. Voi spune cîte ceva despre patriotismul lui în curînd, dar pînă atunci vă las în compania acestui puternic discurs de campanie electorală pe teme patricotic-economice:
”Soţietatea noastră are de scop să încurajeze industria română, pentru că, daţi-mi voie să vă spui, din punctul de vedere economic, stăm rău... Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvîrşire. Soţietatea noastră dar, noi, ce aclamăm? Noi aclamăm munca, travaliul, care nu se face de loc în ţara noastră! În Iaşi, de exemplu, - permiteţi-mi această digresiune, este tristă, dar adevărată! - în Iaşi n-avem nici un negustor român, nici unul!...Şi cu toate aceste toţi faliţii sunt jidani! Explicaţi-vă acest fenomen, acest mister, dacă mă pot exprima astfel! Ei bine! Ce zice soţietatea noastră? Ce zicem noi?... Iată ce zicem: această stare de lucruri este intolerabilă! Până când să n-avem şi noi faliţii noştri?... Anglia-şi are faliţii săi, Franţa-şi are faliţii săi, până şi chiar Austria-şi are faliţii săi, în fine oricare naţiune, oricare popor, oricare ţară îşi are faliţii săi. Numai noi să n-avem faliţii noştri!... Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!”
Nu-i așa că ați auzit exact acest discurs în campania electorală recent încheiată? Nu era ecoul mărețului discurs rostit acum un secol și ceva de formidabilul Nae Cațavencu. Era pur și simplu același text interpretat de al mielea actor care îl joacă, din instinct național firește, pe mare personaj…
Recomandările noastre
