O descoperire remarcabilă aduce noi detalii despre Arthropleura, considerat cel mai mare artropod cunoscut din istorie, având dimensiuni impresionante, comparabile cu cele ale unui autoturism mic. Acest gigant preistoric, asemănător unui miliped uriaș, a trăit pe Pământ în urmă cu peste 300 de milioane de ani, în perioada Carboniferului, iar numeroasele sale picioare îi permiteau să se deplaseze eficient pe uscat.

Timp de aproape două sute de ani, oamenii de știință au încercat să înțeleagă mai bine structura și modul de viață al acestei creaturi neobișnuite, iar recenta descoperire de fosile complete oferă un nou context asupra dimensiunilor sale colosale și rolului său în ecosistemul de atunci.

Descoperire preistorică: cel mai mare artropod din istorie

Cele două fosile conservate în detalii remarcabile au oferit pentru prima dată o imagine clară a capului creaturii Arthropleura, contribuind la elucidarea multor necunoscute despre această specie uriașă dispărută. Descoperirile recente, realizate de o echipă de cercetători francezi, au arătat că Arthropleura avea trăsături distincte, care ar putea indica un stil de viață mai complex decât se credea anterior, fiind posibil să fi fost atât un prădător, cât și un consumator de materie organică în descompunere.

Deși artropodele de astăzi, cum ar fi insectele, crustaceele și păianjenii, sunt în general mici, Arthropleura rămâne cel mai mare artropod care a existat, exemplarele adulte putând ajunge până la 2,6 metri în lungime. Prima fosilă cunoscută de Arthropleura a fost descoperită în 1854, dar până acum nicio fosilă nu includea și capul, care este esențial pentru a determina ce și cum mânca această creatură. Noile fosile găsite în Franța, în anii 1970, au deschis noi perspective asupra evoluției și comportamentului acestei specii.

Analiza detaliată a acestor fosile a relevat că Arthropleura avea caracteristici unice, asemănătoare atât centipedelor, cât și millipedelor, indicând o legătură evolutivă mai apropiată între aceste două grupuri de artropode decât se cunoștea anterior. În plus, capul său arată adaptări care sugerează că Arthropleura ar fi fost un oportunist, capabil să se adapteze diverselor tipuri de hrană disponibile în habitatele umede din perioada Carboniferului.

„Prin combinarea celor mai bune date disponibile din sute de gene de la specii vii în acest studiu, alături de caracteristicile fizice care ne permit să plasăm fosile precum Arthropleura pe arbori evolutivi, am reușit să pătrundem în acest cerc. Millipedele și centipedele sunt, de fapt, cele mai apropiate rude”, a declarat într-un comunicat coautorul studiului și paleontologul Dr. Greg Edgecombe, expert în nevertebrate antice la Muzeul de Istorie Naturală din Londra.

Această creatură a trăit în urmă cu 300 de milioane de ani

Analizând amprentele și fosilele găsite, cercetătorii au determinat că Arthropleura a populat pământul între 290 și 346 de milioane de ani în urmă, locuind în zone care acum fac parte din America de Nord și Europa. În acea perioadă, planeta era dominată de o atmosferă bogată în oxigen, factor care a contribuit la dezvoltarea unor creaturi uriașe, precum scorpionii și „grifonii” - insecte similare libelulelor, dar mult mai mari. Chiar și în contextul acestor giganți, Arthropleura se distingea prin dimensiuni impresionante, comparabile cu cele ale unui aligator modern.

Autorul principal al studiului, Mickaël Lhéritier, care își desfășoară cercetările doctorale la Universitatea Claude Bernard Lyon 1, se concentrează pe adaptările acestor miriapode antice și pe tranziția lor de la viața acvatică la cea terestră. Fosilele descoperite indică faptul că atunci când Arthropleura a murit, a fost acoperită rapid de sedimente care s-au solidificat de-a lungul timpului într-un mineral numit siderit, formând un nodul în jurul rămășițelor. Acest proces de înglobare în piatră a protejat structura fragilă a acestor creaturi, permițând conservarea detaliilor anatomice remarcabile.

Aceste noduli fosilizate au fost găsite în anii 1970 într-o mină de cărbune din Montceau-les-Mines, Franța, și au fost ulterior preluate de diverse muzee franceze pentru conservare și studiu. Oamenii de știință foloseau în trecut mulaje ale specimenelor pentru a observa structura internă, dar, datorită tehnologiei moderne, acum pot analiza fosilele în detaliu cu ajutorul microCT și imagisticii sincrotron.

„Această tehnologie ne-a permis să examinăm interiorul lui Arthropleura și să obținem o imagine detaliată a caracteristicilor sale anatomice,” a explicat unul dintre cercetători.

Cel mai mare artropod din istorie. Un strămoș intrigant

Scanările 3D au adus în atenția cercetătorilor două exemplare de Arthropleura aproape complete, ambele având trăsături care le-au permis oamenilor de știință să reconstruiască anatomia acestui străvechi artropod. Unul dintre aceste specimene prezintă o structură completă a capului, incluzând antene, ochi, mandibule și un aparat de hrănire complex, fiind pentru prima dată când capul acestui gigant preistoric este documentat. Detaliile oferite de fosilă au fost cruciale pentru a înțelege mai bine cum funcționa acest impresionant animal.

Caracteristicile descoperite la Arthropleura, cum ar fi dispunerea perechilor de picioare și forma mandibulelor, indică o similaritate evolutivă cu millipedesle moderne, însă anumite aspecte precum ochii cu pedunculi sugerează influențe comune cu crustaceele. Studiul aduce noi dovezi pentru o relație evolutivă strânsă între millipedes și centipede, două grupuri de artropode considerate anterior mai puțin legate între ele. Noile informații anatomice confirmă, astfel, teoria evolutivă bazată pe studii genetice, care sugerează o legătură mai apropiată între aceste grupuri.

O altă descoperire interesantă a fost faptul că aceste specimene Arthropleura ar putea reprezenta stadii juvenile ale speciei, având o lungime de doar 25 și 40 de milimetri. Numărul de segmente corporale variabil între exemplare susține ipoteza că, la fel ca millipedesle moderne, Arthropleura își adăuga treptat segmentele corporale pe măsură ce creștea, un proces diferit de cel al centipedelor, care au toate segmentele stabilite încă de la naștere. Aceasta sugerează că structura segmentată a corpului se desăvârșea în timp la Arthropleura, iar cercetătorii sunt acum interesați să descopere dacă aceste specimene sunt cu adevărat juvenili sau reprezintă o specie distinctă de dimensiuni mai mici.

„Urmele găsite în altă parte în Montceau-les-Mines sugerează că aceste Arthropleura aveau probabil în jur de 40 de centimetri (1,3 picioare) la cea mai mare lungime”, a spus Edgecombe. „Deși nimic nu spune că nu puteau fi mai mari, în prezent nu avem nicio dovadă în acest sens.”

Ce mânca acest animal

Odată cu descoperirea unui cap complet de Arthropleura, cercetătorii sunt cu un pas mai aproape de a înțelege mai bine comportamentul acestui artropod uriaș, inclusiv dieta și mecanismele sale de respirație. Pentru a obține o imagine completă, însă, vor avea nevoie de mai multe fosile bine conservate care să includă diverse elemente corporale, printre care capul unui adult, ce ar putea oferi informații suplimentare despre modul său de viață.

Deși rămâne un mister ce mânca Arthropleura, noile descoperiri sugerează că acest animal nu era prădător. Potrivit lui Edgecombe, lipsa colților veninoși și a picioarelor adaptate pentru capturarea prăzii indică faptul că, probabil, Arthropleura se hrănea cu resturi vegetale, asemănător unor millipede contemporane. Construcția sa corporală, destinată mișcărilor lente, susține și ea ipoteza că Arthropleura era mai degrabă un consumator de detritus decât un vânător activ.

Lhéritier, care studiază și alte specii de miriapode preistorice, este interesat de particularitățile ochilor pe pedunculi ai lui Arthropleura. „Ochii pe pedunculi sunt de obicei întâlniți la artropodele acvatice, cum ar fi crabii sau creveții, ceea ce ridică posibilitatea ca Arthropleura să fi avut un stil de viață amfibiu,” explică Lhéritier. Pentru a confirma acest lucru, ar fi necesar să descoperim structurile respiratorii ale acestui artropod, care ar putea indica fie un sistem de branhiile (caracteristic viețuitoarelor acvatice), fie trahee sau plămâni, specifici animalelor terestre.

James C. Lamsdell, profesor de geologie, subliniază importanța acestor descoperiri, arătând că ele dezvăluie o combinație de trăsături de millipede și centipede, aducând un plus de claritate asupra legăturilor evolutive ale lui Arthropleura.

El susține că „aceste fosile juvenile aproape complete deschid noi perspective asupra afinităților evolutive ale celui mai mare artropod cunoscut”, oferindu-le cercetătorilor ocazia de a înțelege mai bine istoria de viață a acestei creaturi remarcabile.

Descoperirile au fost publicate pe 9 octombrie în revista Science Advances.