Denunț la Parchetul General privind suspiciuni de „acaparare a justiției”, după dezvăluirile făcute de Emilia Șercan

Radu Marinescu. Sursa foto: Facebook

Un denunț penal a fost depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având ca obiect solicitarea declanșării unor cercetări penale în legătură cu un fenomen descris în spațiul public sub sintagma „acapararea justiției”. Documentul a fost formulat de avocatul Adrian Cuculis și este adresat Procurorului General, cu informarea Comisia Europeană, fiind invocată o posibilă încălcare a articolului 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, notează TVR Info.

În denunț se solicită verificarea unor fapte și informații apărute recent în spațiul public, care, în opinia autorului, ridică suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de corupție, infracțiuni conexe corupției și fapte contra înfăptuirii justiției. Documentul este formulat în temeiul articolului 290 din Codul de procedură penală, care reglementează sesizarea organelor de urmărire penală.

Două materiale publice invocate ca punct de plecare al denunțului

Avocatul indică existența a două materiale jurnalistice distincte, apărute la un interval scurt de timp, considerate relevante pentru evaluarea unei posibile problematici sistemice în zona justiției.

Primul vizează un documentar video care a prezentat, potrivit denunțului, elemente ce ar putea intra în sfera unor infracțiuni grave, inclusiv fapte de corupție și ingerințe în actul de justiție.

Al doilea material se referă la publicarea unor informații privind un presupus plagiat într-o teză de doctorat atribuită ministrului Justiției. Reamintim că Emilia Șercan a publicat un material jurnalistic în care acuză că ministrul Justiției, Radu Marinescu, și-a plagiat teza de doctorat.

Autorul denunțului subliniază că apariția celui de-al doilea material a coincis cu declanșarea procedurii de numire a conducerii marilor parchete din România, procedură în care ministrul Justiției are un rol esențial, prin formularea propunerilor ce urmează a fi analizate de Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

Rolul ministrului Justiției și contextul numirilor din parchete

În document se arată că ministrul Justiției are atribuții-cheie în procedura de selecție și numire a procurorului general al României, a adjuncților acestuia, precum și a conducerii Direcției Naționale Anticorupție și a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Potrivit denunțului, această poziție instituțională conferă o importanță sporită oricăror suspiciuni care planează asupra integrității persoanei ce exercită aceste atribuții.

Avocatul precizează că nu formulează acuzații directe, ci invocă existența unor suspiciuni rezonabile care, în opinia sa, ar trebui analizate de organele de urmărire penală, tocmai pentru a clarifica dacă faptele prezentate public au sau nu relevanță penală.

„Acapararea justiției”, termen public, nu infracțiune tipică

Un capitol distinct al denunțului este dedicat explicării conceptului de „acaparare a justiției”. Autorul subliniază că această sintagmă nu reprezintă o infracțiune prevăzută ca atare în Codul penal român, fiind un termen politico-jurnalistic utilizat frecvent în ultimele decenii.

Cu toate acestea, se arată că un asemenea fenomen, dacă există în realitate, ar putea fi compus dintr-o multitudine de fapte penale distincte.

Printre aceste posibile fapte sunt enumerate, la nivel de descriere generală, încercări de control politic asupra instanțelor și parchetelor, numiri abuzive în funcții-cheie, modificări legislative care ar putea afecta independența justiției, presiuni asupra magistraților sau folosirea instrumentelor disciplinare și penale împotriva celor considerați incomozi.

Autorul denunțului afirmă că amploarea utilizării acestui termen în spațiul public, inclusiv în rândul justițiabililor, indică o problemă de încredere care necesită un răspuns instituțional ferm.

Solicitarea unei clarificări oficiale „erga omnes”

În document se arată că, într-un stat democratic consolidat, este esențial ca suspiciunile de natură sistemică să fie analizate de instituțiile competente. Avocatul susține că Parchetul General are obligația de a stabili, prin mijloacele legale, dacă există sau nu fapte penale care să susțină teza unei „acaparări a justiției”.

Se face trimitere și la existența unor dosare penale aflate pe rol, inclusiv în legătură cu anularea alegerilor din 2024, dosare care, potrivit denunțului, au pornit tot de la sesizări din oficiu și au vizat aspecte ce țin de funcționarea statului de drept. În acest context, autorul consideră că o soluție clară, cu efect general, ar putea contribui fie la restabilirea încrederii publice, fie la tragerea la răspundere a eventualilor vinovați.

Impactul asupra societății și asupra încrederii în justiție

Denunțul conține și o evaluare a efectelor sociale ale dezbaterii publice intense generate de acuzațiile apărute. Avocatul arată că rostogolirea unor acuzații grave, indiferent dacă sunt dovedite sau nu, poate contribui la slăbirea autorității statului și la erodarea încrederii în justiție.

În calitate de practician al dreptului, acesta afirmă că interacțiunea zilnică cu petenți, inculpați, părți civile și persoane vătămate relevă un nivel crescut de suspiciune în rândul cetățenilor. În opinia sa, tocmai această percepție generalizată impune o intervenție clară a organelor de parchet, pentru a stabili dacă faptele reclamate au suport penal sau dacă suspiciunile sunt neîntemeiate.

Cererea adresată Parchetului General și eventualei competențe a DNA

În concluzie, denunțul solicită Parchetului General să analizeze faptele prezentate și să decidă fie declanșarea unor cercetări penale, fie clasarea acestora, în funcție de rezultatele verificărilor. Se arată că, în cazul în care vor fi identificate fapte ce intră în competența Direcția Națională Anticorupție, dosarul ar trebui înaintat instituției competente.

Documentul insistă asupra necesității unui răspuns instituțional ferm și argumentat, care să stabilească dacă noțiunea de „acaparare a justiției” are o bază factuală și juridică sau dacă este doar o construcție fără fundament penal.