Angelo Panebianco scrie: „Ne amintim imperialismul american, „războiul murdar din Vietnam”, „yankee go home” şi restul repertoriului. Acum, americanii se întorc pe bune acasă. Şi după cum se vede, spre Orientul Mijlociu e o prăbuşire totală. Chiar şi aceia care au îmbătrânit înjurând aroganţii „jandarmi ai planetei”, îşi dau seama că rolul de jandarm este vacant şi-i durere, orice nebun îşi poate face de cap, oriunde. Donald Trump, cu un telefon, a dat cale liberă lui Erdogan şi râvnitei sale „soluţii finale”, în confruntarea cu kurzii sirieni, deci cu aceia care au fost aliaţii principali ai Statelor Unite în lupta împotriva Statului Islamic„.

I-a cedat GRATIS unuia care nici măcar nu-i va mulţumi

„Trump s-a căit un pic după ce a twittat, dar Erdogan nu s-a lăsat impresionat (Trump, între timp, o fi reuşit să zică: dar, ia stai, unde erau kurzii ăştia când noi debarcam în Normandia?) : operaţiunea militară în Kurdistanul sirian este în desfăşurare şi nu se va opri până când obiectivele dictatorului turc nu vor fi atinse”, a mai scris analistul politic.

Abandonarea kurzilor este un dezastru politic.

(…) „Într-o perioadă când competiţia pentru sferele de influenţă dintre marile puteri a reînceput cu intensitate în multe părţi ale lumii (inclusiv Europa), o Americă ce-şi joacă credibilitatea oferă în diferitele eşichiere un nesperat avantaj puterilor autoritare ca Rusia şi China, sau mai blânde, ca Turcia şi Iran. Invazia turcească, în plină desfăşurare, ne îndeamnă să reflectăm asupra a trei chestiuni: la apartenenţa Turciei la NATO, la soarta Uniunii Eropene şi la parabola hegemoniei Statelor Unite”. Unii speră că mai devreme sau mai târziu regimul inaugurat de Erdogan se va sfârşi şi Turcia va redeveni ţara prietenă a americanilor şi a europenilor cum a fost decenii la rând, după Atatürk. Europa va fi din nou o ţintă, o zonă de război, un loc plin de duşmani care vor lovi prin atentate în serie. Apoi mai este şi ameninţarea „sultanului” că ne va descărca 3,5 milioane de refugiaţi dacă vom îndrăzni să-l supărăm”.

Declinul Americii e inevitabil?

Poate că da, poate că nu, este opinia lui Panebianco, pentru că „America continuă să fie o societate mult mai dinamică şi mai capabilă să inoveze faţă de alte mari puteri. Că declinul american este ireversibil, este sigur. Bineînţeles că perioada respectivă poate fi accelerată sau amânată de opţiunile Administraţiei americane. Trump, cu a sa America First, se pare că accelerează procesul, atenuând rolul instituţiilor care au sprijinit hegemonia americană de după război şi subminând credibilitatea Americii. Asta mereu în avantajul puterilor autoritare. Din Orientul Mijlociu şi de aiurea”, este conculzia specialistului în ştiinţe politice Angelo Panebianco.

Te-ar putea interesa și: