Condamnarea de doi ani cu suspendare a lui Liviu Dragnea din dosarul „Referendumului” ar putea fi anulată după ce Curtea Constituţională a României a hotărât că sunt neconstituţionale o serie de prevederi din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară.

Un articol din legea supusă controlului de constituționalitate prevede că: „După articolul 134 ind.1 se introduce un nou articol, art.134 ind.2 , cu următorul cuprins: Președintele curții de apel poate dispune ca, la instanțele cu volum mare de activitate din circumscripția curții de apel, să fie încadrate persoane, foști judecători care și-au încetat activitatea din motive neimputabile, pentru redactarea proiectelor de hotărâri judecătorești”.

Motiv de nulitate

Declararea acestui articol ca fiind unul neconstituţional ridică „mingea” la fileu avocaţilor lui Liviu Dragnea, care ar putea invoca decizia CCR în vederea anulării condamnării clientului lor în dosarul „Referendumului”.

Potrivit CCR, „este lipsită de efecte juridice dacă hotărârea judecătorească prin care «se spune dreptul» este întocmită de o persoană care nu îndeplinește calitatea de judecător al cauzei”.

În cazul lui Liviu Dragnea, motivarea deciziei de condamnare a fost semnată de preşedintele Instanţei Supreme, Cristina Tarcea, în locul preşedintelui completului de judecată, Livia Stanciu, care se pensionase.

Surse din ICCJ au declarat pentru EVZ că motivarea a fost semnată în baza art 426 din Codul de procedură civilă care reglementează redactarea şi semnarea hotărârilor judecătoreşti: „Hotărârea va fi semnată de membrii completului de judecată şi de către grefier. Dacă vreunul dintre judecători este împiedicat să semneze hotărârea, ea va fi semnată în locul său de preşedintele completului, iar dacă şi acesta ori judecătorul unic se află într-o astfel de situaţie, hotărârea se va semna de către preşedintele instanţei”.

Argumentele magistraţilor

Potrivit deciziei CCR din 23 ianuarie, în situația în care nu judecătorul care a participat la dezbateri și la deliberări este acela care redactează/motivează hotărârea judecătorească, garanțiile pe care Constituția și legea le consacră pentru protejarea dreptului la un proces echitabil, pentru asigurarea unei justiții imparțiale, înfăptuite în numele legii, rămân instrumente declarative, lipsite de efectivitate, inutile. „Motivarea hotărârii judecătorești este un act inerent funcției judecătorului cauzei, constituie expresia independenței sale și nu poate fi transferată către o terță persoană.

Motivarea nu constituie doar premisa unei bune înțelegeri a hotărârii, dar și garanția acceptării sale de către justițiabil, care se va supune actului de justiție având încrederea că nu este un act arbitrar. Or, în condițiile în care hotărârea judecătorească ar fi redactată/motivată de o altă persoană decât judecătorul cauzei, justițiabilul este lipsit tocmai de aceste garanții”, motivează CCR.