Decizia CCR de ieri a declanșat un val de reacții. Majoritatea politice. Dan Andronic pune în discuție un alt aspect: acela al importului masiv de legislație, fără o preocupare reală de implementare.

Decizia CCR de ieri a declanșat un val de reacții. Majoritatea politice. Dan Andronic pune în discuție un alt aspect: acela al importului masiv de legislație, fără o preocupare reală de implementare.

Decizia de ieri a CCR în privința completurilor de 3 udecători ai ICCJ mi-a adus aminte de Teoria Formelor Fără Fond a lui Titu Maiorescu. Acesta vorbea despre o Românie neguvernată, prost administrată. În esență, acesta spunea că decât să faci ceva prost, mai bine să nu faci deloc, pentru că nimicești un mijloc puternic de guvernare. El se referea la cultură, o preocupare constantă a intelectualității din secolul XIX. Acum sub influența sergenților mesianici, intelectualii noștri se pricep la Justiție, așa că și-au mutat preocupările în zona aplicării legii, dar fără a mai avea curajul să definească acest export masiv de legislație ca fiind prost implementat. Să nu ne amăgim. Judecătorii Curții Constituționale constată dezastrul unei perioade de 20 de ani în care s-a legiferat enorm, sub presiunea Uniunii Europene, dar a existat o preocupare minimă pentru implementarea legislației. Pentru că am folosit ideea de bază a formelor fără fond: Merge și așa! Iar acum tragem ponoasele, dezvăluind mizeria ascunsă sub preș. Formele fără fond exprimă lipsa unor legături reale între instituțiile moderne și fondul autohton, precum și un conținut vechi într-o formă nouă, fără să se schimbe nimic, după cum ni se explică în orice carte dedicată subiectului. Sau ca să citez din nou un clasic, Mihai Eminescu: "S-a păstrat din contra incultura și vechiul spirit bizantin, care a intrat în formele nouă ale civilizației apusene. Nu ceva esențial, nu îmbunătățirea calității a fost ținta civilizației române, ci menținerea tuturor neajunsurilor vechi, îmbrăcate în reforme foarte costisitoare și cu totul în disproporție și cu puterea de producțiune a poporului și cu cultura lui intelectuală“. Seamănă România secolului XIX cu cea din 2019? Răspunsul, din păcate, este DA! Numai că mult mai extins decât își închipuiau Titu Maiorescu și Mihai Eminescu.