Ieri, 19 noiembrie, s-au împlinit 100 de ani de la nașterea doamnei Monica Lovinescu, personalitate culturală de prim rang, poate cea mai cunoscută voce ale postului Radio Europa Liberă. Emisiunea sa, Teze și antiteze la Paris, l-a scos din minți pe Nicolae Ceaușescu într-o asemenea măsură, încât a ordonat în anul 1977 un atentat împotriva sa. Din fericire, a scăpat absolut miraculos din încercarea de asasinat pusă la cale de Securitate.

Fapt demn de semnalat, centenarul nașterii Monicăi Lovinescu a fost consemnat intens de media românească. Printre instituțiile care au acordat momentului atenția  cuvenită s-a numărat și Radio România Cultural, fapt care, la prima vedere, pare unul de toată lauda. Dar de ce doar la prima vedere. Păi, să vedem!

Sub titlul Horia Roman Patapievici, „un coup de foudre” cu Monica Lovinescu, de la prima întâlnire, postul de radio a publicat următorul text:

<<Radio România Cultural difuzează astăzi, de la ora 17:00, primul MARTOR din seria dedicată Centenarului Monicăi Lovinescu: Horia Roman Patapievici.

Horia Roman Patapievici avea 35 de ani și nu debutase editorial când i-a vizitat, prima oară, pe Monica Lovinescu și pe Virgil Ierunca, în locuința lor de pe strada Francois Pinton. S-au înțeles bine de la început, a fost „un coup de foudre” transformat într-o prietenie durabilă. În 2001, la aproape 10 ani de la prima lor întâlnire, Monica Lovinescu nota în Jurnalul ei:

„A sosit și Horia Patapievici, cu care am cinat la restaurantul chinez alaltăieri. Același, de-al nostru; împărtășim - pare-se - umori și opinii...Nici nu-mi vine să-mi închipui că s-ar putea să nu-mi mai stea alături dintr-un motiv sau altul, deși, slavă Domnului, numai de decepții pariziene n-am dus lipsă.”>>

Citatul celor de la Radio România Cultural este unul foarte corect, așa cum apare el în  memoriile Monicăi Lovinescu, publicat de Editura Humanitas. Asta înseamnă că jurnaliștii postului au citit jurnalul și au extras din el ceea ce li s-a părut demn de reținut. Au ocolit însă ceva foarte important, relatarea Monicăi Lovinescu din același jurnal, cu privire la cum a debutat prima întâlnire cu același personaj, Horia Roman Patapievici:

„Descoperim un tânăr (are 35 de ani și pare cu vreo zece mai puțin) simplu, emoționant și emoționat, aproape patetic, care ne vorbește de tatăl lui ieșind din închisoare și nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticlă de Murfatlar s-o bem împreună în amintirea acestui tată mort fără să-i fi spus fiului suferințele prin care a trecut”. - Monica Lovinescu despre Horia Roman Patapievici în „Jurnal, 1990-1993” (Editura Humanitas, 2003, p 291).

Cum așa, jurnaliștii de la Radio România Cultural să nu sufle absolut nimic despre faptul consemnat clar de autoarea Jurnalului, potrivit căruia „prima întâlnire” cu Patapievici a fost marcată de o minciună menită să înduioșeze și să seducă gazdele, adică pe Monica Lovinescu și pe soțul ei, Virgil Ierunca, aceea potrivit căreia tatăl oaspetelui a făcut pușcărie politică, „fără să-i fi spus fiului suferințele prin care a trecut”? Nimic despre faptul că aidoma oricărui escroc, Horia Roman Patapievici a acționat potrivit metodei „mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană”? Desigur, pomana era una nepatrimonială, vorba DNA, iar mâna întinsă cerșea pătrunderea în cercul apropiaților celor doi soți, Lovinescu și Ierunca, în vederea unei prețioase legitimări, pentru că nu bănuiesc să le fi cerut și ceva bani.

Nu știu dacă Monica Lovinescu o fi aflat vreodată de faptul că a fost mințită grobian, poate o fi aflat, dar a tăcut din rușine, așa cum procedează multe din victimele escrocheriilor de tot felul. Cert este că Dionis Patapievici, tatăl lui Horia Roman Patapievici, nu a fost nicio clipă vreun opozant al comunismului, cu atât mai puțin să fie băgat la pușcărie pentru așa ceva, ci dimpotrivă. Iată, în acest sens, chiar cele declarate de Dionis Patapievici, într-o auto-biografie întocmită pe când era important funcționar al Bănci de Stat a Republicii Populare Române, viitoarea BNR, loc de unde s-a și pensionat:

Subsemnatul Patapievici Dionis, salariat la Banca de Stat, Direcția Operațiuni Bănești, domiciliat în București, raionul Tudor Vladimirescu, str. Caimatei 14, arăt următoarele:

1.(…) Urmare schimbărilor teritoriale ce au avut loc în această perioadă (22 iunie 1940) am avut posibilitatea să mă înscriu la Universitatea de Stat din Cernăuți (URSS) la Facultatea de Fizică și Matematici. Pentru rezultatele bune obținute la învățătură și pe tărâmul activității obștești, am obținut bursa de merit. După absolvirea primului an de facultate, războiul și ocupația hitleristă-antonesciană au întrerupt mersul normal al vieții. Suspectat și persecutat de organele statului fascist pentru comportarea avută sub regimul sovietic, lipsit de vreo perspectivă și amenințat cu mobilizarea și trimiterea pe frontul antisovietic, în toamna anului 1941 am părăsit regiunile natale pentru a mă refugia în Polonia. (…)

Din aprilie 1945 am putut din nou să trăiesc în condiții umane. La Viena am activat ca translator pe lângă Comandamentul militar sovietic, apoi pe lângă Poliția Zonei Sovietice, în arondismentul I. (…) Imediat dupa eliberarea Vienei de Armata Roșie m-am înscris la Academia Superioară de Comerț Mondial. În timpul șederii mele la Viena am activat în rândul Partidului Comunist Austriac. În anul 1946 am fost primit ca membru în Partidul Comunist(n.m. Român) (carnet nr. 201729 din 2 oct. 1946). (…)

2. Ca dovezi pentru cele arătate în autobiografie voi menționa unele documente existente asupra mea și persoane. (…) Pentru perioada 1940/1941 când am studiat în URSS: carnet de student. (…) În ceea ce priveste activitatea democratică posed legitimația de membru în Partidul Comunist Austriac nr. 201729/1946 (predat la CC al PMR) și carnet de membru în K.d.G.H. – Comitetul studenților oprimați de nazism (nr. A 2056); în Asociația de strângerea legăturilor de prietenie cu URSS (nr. 62508), etc. (…)

TRĂIASCĂ LUPTA PENTRU PACE!

București, 16 oct. 1960

O biografie de anti-comunist sadea! Dar nici asta nu ar fi nimic. În nenumărate articole și în câteva cărți publicate, generalul SRI Aurel Rogojan povestește cu lux de amănunte, imparabil documentat, biografia tatălui lui Horia Roman Patapievici: una de agent NKVD sovietic deplin conspirat, adică „fantomă” cu misiuni succesive, ultima în România, în calitate de înalt funcționar al Banca de Stat a RPR, respectiv BNR.

Nu le fac o vină jurnaliștilor de la Radio România Cultural, se întâmplă deseori în presă, ca atunci când renunți la corectitudine și ignori adevărul evident, să-l bagi în rahat exact pe cel care te căznești să-l tămâiezi.