China vrea monopolul

În ceea ce privește resursele naturale, Marea Chinei de Sud are 11 miliarde de barili de petrol, 40% din gazul natural global și 12% din pescuitul mondial. Când vine vorba de comerț, 30% din comerțul maritim mondial circulă prin aceste căi de navigare, fiind vorba despre 3-4 trilioane de dolari. Această regiune deservește o piață de 2,2 miliarde de oameni, 1,5 miliarde de persoane din China și aproximativ 650 de milioane de oameni din regiunea Asiei de Sud-Est.

Marea Chinei de Sud este revendicată de Malaezia, Indonezia, Vietnam, Filipine și Brunei, dar și Taiwanul are pretențiile sale. De asemenea, China are active esențiale în Oceanul Pacific și în Oceanul Indian. Pe măsură ce poziția Chinei pe scena mondială a crescut, la fel s-a întâmplat și cu prezența sa în Marea Chinei de Sud.  Astfel, China ar putea revendica 1.800 de km (sau 1.100 de mile) de teritoriu, care ar reprezenta 90% din ape. China nu are pretenții doar asupra apei, ci și asupra insulelor, fundului mării, resurselor din Marea Chinei de Sud și a spațiului aerian de deasupra ei.

Militarizarea Mării Chinei de Sud este periculoasă. În timp ce Statele Unite nu pretind să revendice vreo porțiune, regiunea este esențială pentru flota Pacificului din Washington. Flota trimite frecvent nave în acea zonă. În acest context, Statele Unite s-au angajat să pună în aplicarea ideea libertății mării, considerând că Marea Chinei de Sud este în pericol din cauza acțiunilor chineze.

Parteneriatul strategic între Japonia, Statele Unite, Australia și India a devenit un bastion împotriva agresiunii chineze din regiune. În ultimele zile ale administrației Trump, a fost lansată o serie de măsuri împotriva Chinei: „Nu lăsați partidele comuniste chineze să decidă”. S-a adăugat și că Marea Chinei de Sud nu este imperiul maritim al Chinei și că Beijingul „nu respectă valorile democratice fundamentale consacrate în carta ASEAN”.

Ce se va întâmpla cu Marea Chinei de Sud ?

Există câteva scenarii în legătură cu evoluția Mării Chinei de Sud. Unul dinte acestea este ca revendicatorii zonei și China să ajungă la un compromis, însă acest lucru ar putea tulbura legăturile dintre state. Un alt scenariu, pe care toată lumea ar vrea să îl evite, ar fi izbucnirea războiului la nivel regional. Cel mai puțin probabil să se întâmple ar fi ca statul chinez să renunțe la pretențiile sale, iar revendicatorii mai mici să se bucure de beneficiile lor.

Un singur lucru este cert. Pentru a înțelege strategia Chinei, trebuie să înțelegem beligeranța Beijingului în Marea Chinei de Sud. Regiunea deține mari stimulente economice prin rute comerciale, lanțuri de aprovizionare, resurse naturale de petrol și de pește, de care are mare nevoie populația Chinei.

De asemenea, este vorba și de poziția militară a Chinei prin bazele sale din Spratlys și Paracels, care sunt o extensie a nevoii ideologice a Chinei de a-și asigura frontierele maritime și terestre. China urmărește să își atingă aceste idealuri, Xi Jinping arătând foarte clar că Partidul Comunist Chinez consideră că acestea sunt interesele de bază ale Chinei, a spus National Interest.